Nu știm.
Măsurăm suflete
Cu rigla ascuțită
Și căutăm
Răspunsuri
În buzunare.
Uităm
Că frumosul
N-are tipar
Și nici nu crește
Dacă îl ascunzi
În capăt de suflet.
Nu știm.
Lăsăm timpul
Să treacă
Și blocăm
Sentimente
În ochi semideschiși.
Uităm
Că fiecare clipă
Pierdută
Nu învie
Și nici nu se aprinde
Dacă o ții
Numai pentru tine.
Nu știm.
Ne-ndrăgostim
De calcule
Și lăsăm
Oameni
În urmă.
Uităm
Că fiecare suflet
Pierdut
Nu crește
Și nici nu se bucură
Dacă îl tai
Din tine.
Uităm
Să fim acolo
Când povara crește
Pentru că nu mai e aer
Suficient
Pentru mai mult
De un suflet.
Știu.
N-am ochii mari,
N-am spate drept
Și nici un zâmbet
De tipar.
În pielea mea
Vor crește riduri
Dar
Din mâinile mele
Îmbrățișările
Nu vor ști să moară.
Aleg albul
Din noapte
Și lumina
Din întuneric,
Chiar dacă-mbătrânesc
Iubind.
Și nu mai am
De mult timp
Mingea
În teren.
https://www.youtube.com/watch?v=Hs5PjSn1-iI
