Mai stai puțin,
Copilărie.
Învață-ne să
Creștem
Inimi
Din iubiri,
Credință
Din aripi
Și viață
Din numere pe asfalt
Prevestind
Șotroane.
Mai stai puțin,
Iubire
Cu gust de povidlă
Întinsă în smântână,
Și foi desenate
În povești
Fără bătrâneți.
Mai stai puțin,
Privire albastră
Și miros de căpșună
Strivită-n furculiță
Cu zahar,
Împărțită la doi:
Cu bucata mai mare
Pe partea zâmbetului
Care întregește.
Mai stai
Puțin,
Până târziu
În ani
Și-n trudă.
Mai stai.
Ce frumoasa e copilaria…cand nu avem griji si totul e invaluit in inocenta si curiozitate
Inca mai e copilarie 🙂 De-am sti sa o cautam in noi.
Inca mai e copilarie 🙂 De-am sti sa o cautam in noi.
Copilăria e în noi.
Daca o lasam sa fie 🙂
Oamenii, în general, cred că perioada copilăriei e locul unde au crescut, prietenii pe care i-au avut, vârsta şi jocurile specifice. Copilăria, pentru mine, este o stare a sufletului. E curăţenia şi puritatea în care trăieşti ca şi copil. Desigur, se leagă şi de invariabilul, de neînlocuitul ”acasă”.
Nu pot sa iti dau decat dreptate 🙂