Oboseală.
Se lipesc pleoapele
De obraji
Cu genele strâmte,
Mulțumind:
Ce bine că-i trudă
Și cald,
Și oboseală dulce
Peste nevoia de a face
Posibilă
Viața
Muncind.
Durere.
Se strâng oasele
De firescuri
Cu ochii crescând
În ecrane:
Ce bine că-i zi
Și putere,
Și noapte meritată
Peste nevoia de a fi
Om
Și suflet
Muncind,
Trăind,
Murind.
