De la început,
De când inimile nu știau
Să doară,
Numai să iubească,
Dumnezeu a construit
Minuni
Care să explodeze
În fiecare suflet
Bucurie.
De atunci,
În mijloc de lumi
Crescute încâlcit
Din atâtea piedici
Peste ani fără număr,
Din ochii pierduți
În alți ochi
Și mâinile strânse
În alte mâini
Se nasc copii,
Îndrăgostiți de primăvară
Caldă
Și zâmbetul mamei.
Un copil mic,
Cu suflu de înger
Și privire caldă
Își întinde lumina
În aripi deschise:
Atât de frumos
Încât sperie
Minunea de a fi
În lume.
Bine ai venit,
Speranță aprinsă,
Cu miros de primăvară
Și iubire-n zâmbet.
,,Atât de frumos, încât sperie…” Foarte frumos! Bine ai venit!
🙂 🙂 🙂