Dacă vă întrebați

De ce oamenii nu pot

Să se bucure

Până la capăt,

E pentru că în ei

A rămas,

De când au ieșit,

Dintr-un amestec de nor

ȘI pământ,

Pe lângă bucuria

Imensă

De a fi în lume,

Durerea mamei,

Care naște.

 

Bucuria a rămas

Profundă

Iar durerea

S-a transformat

Într-o tristețe surdă

Care le amintește,

Din când în când,

Că fericirea

E o veșnicie

Care nu se câștigă

Decât prin luptă.