Monthly Archives: March 2022

Poate că


Poate că primăvara
A fost construită
Dintr-un surâs
De femeie
Cu pleoape abia trezite,
Calde,
Și
Un suflet
De copil moale
La sân.
Așa s-ar înțelege
De ce lumea
Renaște
Într-o zi de martie
Timpurie:

Iubirea crește,
Crește
Și
Inundă
Inimi
Și visuri,
Și zâmbete,
Explodează
În flori,
În soare
Și miros de zambilă
Dureros
De albă,
Vindecă
Lacrimi
Și pași
Încă nefăcuți
Spre iubire.

La mulți ani, femei luminoase și mame dragi! Să vă fie viața iubire și cer!

 

Eu nu

Voi aţi văzut
Ghioceii?
I-am căutat
În lumina ochilor,
Sub sprâncenele ude.
Dar genele sunt
Înnorate
Azi.
Primăvara asta
Arată a toamnă
Târzie.
Pleoapele plouă
Lacrimi amare,
Ca gustul lutului aprins
Sub războaie.

Voi ați văzut
Răsăritul?
Lumina aprinsă
A zorilor calde
Pe obraji?
Le-am căutat
Pe marginea mării,
În reflexia valurilor
Care cântau
Odată
Despre nisipul
Fierbinte,
Despre speranță
Şi bucurie,
Şi visuri.
Dar soarele se ascunde
Azi,
După prea multă
Neputință.

Voi ați văzut
Primăvara?
Oamenii mor,
Pământul plânge,
Copiii dor
Departe
De casă,
Departe
De viață.

Voi ați văzut
Începutul?
Verdele crud
Care vindecă
Sufletul
De iarnă?
Eu nu,
Şi mi-e teamă
Că viața are
Prea mult gust
De sfârşituri.