Un an plin de iubire

Am pierdut oameni. S-au stins repede, ca o lumânare cu fitilul scurt. Am plâns şi nu m-am gândit la cer, ci la cât de mult pământ trebuie să îndurăm încă, până să ajungem la alte sfârşituri.

Am câştigat prietenii. Fir cu fir, am înnodat drumuri comune şi am simţit că niciodată Dumnezeu nu îndepărtează suflete fără să aducă altele în loc, fără să umple golurile cu lecții de iubire şi de sens.

Am râs mult. Am strâns în brațe cu patos şi am adunat bucurie după fiecare luptă. Am învățat că oamenii dragi sunt aproape chiar şi de departe – un fel de dor nestins care nu dispare niciodată, nici măcar atunci când nu-l hrăneşti cu îmbrățişări sau cuvinte.

Am plâns destul. Am împins o viață nouă în lume, cu durere profundă şi o bucurie infinită: de a şti că suntem o familie de 4, mai bogată ca niciodată în iubire.

M-am rugat mult. De teamă că poate ce avem nu e meritat deplin, nu e simțit deplin… m-am rugat să nu dispară binele, sănătatea, iubirea. Să nu se adune lecții de trăit care să ne consume, în loc să ne vindece.

Am iubit ca niciodată. Un suflet albit de timp, cu 40 de primăveri deja câştigate, care nu şi-a pierdut copilăria din privire şi suflet. Două codițe blonde, cu zâmbet de prințesă şi aripi abia crescute spre viață. Un scâncet nou, cu ochii cenuşii şi păr de abanos, care încape perfect într-o palmă, cu suflet cu tot.

Am iubit un an niciodată mai plin, niciodată mai bun, niciodată mai frumos.

Acum, spre apus de 2023, îmi fac curaj să cresc alt an, fără să ştiu daca se poate, vreodată, să treacă un timp mai frumos prin suflet.

La mulți ani, suflete dragi! Să vă aducă Dumnezeu un an mai bun, mai plin, mai de iubit!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.