Ochii trişti


Să înțelegi
Că oamenii triști
Dor.
Nu au ochi
De privit
Bucuria ta
Chiar dacă
Uneori
Molipsește.
Tristețea
Se vindecă
Fără prea multe cuvinte:
Poate cu o îmbrățișare,
Poate cu un zâmbet,
Poate cu o
Lacrimă
Împărțită.

Să înțelegi
Că oamenii triști
Au adunat
În sine
Greutatea lumii,
Nu doar un moment
Trecător.
S-au încărcat
De durere
Încet,
Picătură cu picătură,
Până n-au mai știut
Să zâmbească,
Până n-au mai știut
Să dăruiască
Lumină.

Să înțelegi că
Oamenii triști
Nu mai pot
Să iubească:
Nici cerul,
Nici răsăritul,
Nici mirosul florilor
De mai.

Să înțelegi
Că oamenii triști
Au nevoie:
De timp,
De răbdare,
De liniște
Și de foarte multă
Iubire.

În loc să judeci
Oamenii triști,
Mai bine
Iubește-i,
Și le vei încărca
Sufletul,
Încet,
De speranța
Că ochii lor
Triști
Vor învață
Din nou
Să iubească.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.