Mixez culori:
Din frunze, flori
Și gardul viu
De peste stradă.
Primăvara se joacă aprinsă
Până la colț.
În spatele casei,
Însă,
Tumori albe de iarnă
Hrănesc non-culoarea
Din temelie până-n streșini,
Palid. Continue reading
Comoditate în delăsare… Doi cu doi fac patru și nu-mi mai pun întrebări adiacente. Pentru că e vineri și suflă dorul de weekend, de inutil al unei dimineți prelungite, de lejeritate perfect adaptabilă unei minți obosite.
Nu vreau! Să mă complic sau să gândesc. E liniște, azi, în privire… Ca o apă fără valuri, fără țintă. Și-mi miroase a simplitate fără detalii și a râs fără scop, cordial. Iar din lumina deodată proptită peste umbre îmi cântă un „și ce dacă?” nepăsător, distrat, repetând… Continue reading
Mi-am pus o bucurie
În cutia pentru zile negre
Am presat-o bine
În întuneric și sare,
Dar timpul i-a scurs lent
Tot zahărul din mijloc
Și culoarea de pe margini
Vremelnic…
Continue reading
Știi bucuria aia din lucruri mărunte!?… aia clișeic, redundant și optimist amintită de cei care știu că motivația de a fi fericit pleacă de la sine și crește când o împarți. O știi, sigur! Am trăit-o azi simplu și curajos, odată cu începutul iernii căutate de Crăciun dar regăsite puțin mai târziu, într-un moment de slăbiciune a norilor care nu mai puteau căra o asemenea povară în spate…
Ninge fără răgaz de o noapte și o zi! Ninge cum ne cântă nenea Tudor „în 3 dimensiuni”, cu forme multe, mărunt, cu zăpadă pufoasă lipicioasă numai bună de cizelat în oameni de zăpadă. Ninge cu miros de iarnă adorat, curat, simțit prin cele 2 nivele de fular rotite în jurul gâtului, ca să putem și respira.
– Nu, nu-mi place iarna, zise… – Nu, pentru că din 2 în 2 pași calc în câte o baltă și sunt nevoită să-mi pun ghetuțele la uscat după fiecare ieșire. Și totuși… n-a ratat bulgăreala din drumul spre magazin! A savurat-o din plin, cu râsete cu specific de iarnă și căciula plină de zăpadă, cu degetele degerate de frig și pașii împiedicați în cărările pe care oricum nu le mai vedeam pentru că ochii trebuia să stea „musai” închiși ca să nu plângă de la vânt. Unul aprig, „nenorocitul”!
Continue reading
