Tag Archives: bunatate

Dragă Moș Nicolae

Dragă Moş Nicolae,

Mulțumim.
Pentru bradul verde și globurile mari de sticlă, albastre și albe. Pentru visul papucilor pufoși plini nu numai de cadouri, ci de atât de multă bucurie împărțită de mânuțele moi, grăbite să desfacă o pungă de jeleuri cu același entuziasm cu care ar desface cel mai mare cadou din lume. Pentru îmbrățișarea de dimineață, cu „te iubesc-uri” repetate sub mustăți încă adormite, cu miros de puf blond și rai.

Mulțumim.
Pentru clătitele cu povidlă și lingurița de miere zilnică împărțită unul de la altul în lupta cu iarna pe care, de altfel, o așteptăm cu nerăbdare. Pentru oboseala acumulată pe timp de zi, care aduce bucuria de a-ți întinde picioarele seara pe canapea și de a recunoaște că nu ne trebuie mult să fim fericiți; poate doar o pernă împărțită la doi și un suflu ușurat de povara zilei.

Mulțumim.
Pentru visul frumos împachetat într-o bucurie de Crăciun, care tot crește în burtica mamei și care își împinge mânuțele în piele, cu dor de viață și îmbrățișare. Pentru iubirea surorii mai mari, care povestește în dreapta și stânga despre o „Ava” – „frățioara” ei pe care abia așteaptă să o strângă în brațe.

Mulțumim.
Pentru răbdare. Pentru zilele în care adunăm nevoi pe care nu știm să le simțim încă, și le amânăm pentru zilele cu mai mult soare, pentru avântul de a merge mai departe și a iubi drumul plin de speranță și de departe.

Mulțumim.
Pentru oamenii buni. Pentru sufletele care împart și vindecă alte suflete cu bucurie. Pentru visul unei vieți mai bune, vindecate de gesturi mici dar care încarcă inimi cu bunătate și rai, dincolo de tristețea războaielor în alte capete de lume. Pentru mâinile întinse să dăruiască, nu numai să ceară.
Pentru raiul din oameni care ne apropie de cer.

Mulțumim, moș Nicolae pentru tot! Și să nu-ți odihnești din bunătate niciodată, că prea mulți copii, mici și mari, îți așteaptă bucuria în fiecare an, în fiecare zi, în fiecare clipă.

 

Bunătate

20090526015419
Cresc oameni
Din necredința de ieri,
Credința de azi.
Își întind mâinile fine
Pe obraji,
Mângâind.
Le cresc ochi verzi
Din bucurie.
Își deschid guri
În zâmbete,
Din bunătate:
Atâta bunătate,
Încât doare. Continue reading

 

Pay it forward

Oameni… un subiect niciodată epuizat, doar epuizant; pentru că în oameni e sădită schimbarea, liberul arbitru, puterea de a face ceva sau abandonul puterii în favoarea delăsării, a compromisului, a obișnuinței liniștite, comune, cunoscute. Diferența ne epuizează și ne provoacă, ne aduce împreună sau ne îndepărtează, ne…schimbă.

Nu, nu fac lobby, doar îmi exprim admirația față de un film genial ca idee: simplitatea și inocența unui copil care vrea să schimbe o lume… lumea dominată de concurența pentru ceva, un ceva uneori necunoscut, aflat acolo doar ca motiv de luptă inutilă între oameni care își etalează forțele în dominare, în ierarhie, involuând în suflet și evoluând în rang. Continue reading