Plimbându-mă, am uitat să scriu. Cuvintele s-au revoltat și mi-au refuzat propozițiile, sensurile și îmbinările potrivite. M-am trezit într-o Scoție de festival, aglomerată de artiști cosmopoliți, uitată de ploi, înecată în muzică. Cimpoi, chitară, voci competitive și zâmbete aruncate turistic, oameni diverși încercându-și talentul în stradă. Edinburgh cu accent. Continue reading
Eu plec. Mă așteaptă o umbrelă posibil albastră și-un nor.
Eu plec. Las în urmă o întrebare fără răspuns, că așa e frumos. Continue reading
Se anunță nunți: cu voaluri și rochii albe sau cappucino, cu El și Ea vioi de mână pe tort, cu romantism împachetat în fotografii prelucrate și în zâmbete de noi începuturi.
Se anunță trenuri de ora 7 dimineața, cu întârzieri de 210 minute, că… vin de departe… cu cărți devorate în timpii altfel morți, cu somn pe scaunul incomod, cu torticolis atașat, sau cu ațipiri neîndemânatice cu capul pe rucsacul greoi.
Se anunță oboseli hrănite de râsete în jurul meselor, cu oameni pe care îi cunoști sau începi să-i cunoști în discuții despre vreme, că… așa e la modă. Continue reading
Nici nu știm ce ne așteaptă!
Închidem bine în urma noastră ușa primăverii reci de acasă și deschidem poarta generoasă a soarelui. Ca într-o poveste în care alegerile nu sunt niciodată imposibile…
Israelul ne întâmpină cu oameni îmbrăcați în negru, cu păr scurt și perciuni ondulați și lunguieți, cu pălării cu borurile largi, bine îndesate pe capete, ca să se vadă originea lor pură. Ne așteaptă cu o mașină de 8-9 locuri (discutabil) și ne dă drumul spre lumea palmierilor, portocalilor, bananierilor, măslinilor și cocotierilor. 
Continue reading
Mă trezesc la 5 dimineața în aceeași postură de somn adoptată cu 4 ore jumătate în urmă, înclinată pe stânga, cu o mână sub pernă și cu picioarele îndoite în semn de frig. Mă așteaptă o zi lungă: hopa sus!Cu 10 minute înainte de ora stabilită, sună telefonul și ne târâim drumul spre aeroport într-un somn simțit în porii deschiși de apa fierbinte de dimineață și în ochii în care și-a găsit somnul atât de bine cuib pentru atât de puțină vreme. Nu se poate să plec fără să uit ceva acasă… Dar de data asta memoria scurtată de grabă și lene matinală este constructivă: am un motiv în plus să-mi cumpăr ceva de la Roma.. și de ce nu (?) o eșarfă cu buline multicolore, care să atragă atenția „fără intenție”?
Continue reading
