Crește amintirea. În timp, i se arcuiesc sprâncenele peste ochii-n geană lungă iar buzele i se subțiază firesc, în moștenire uitată. Mâinile i se lungesc în degete subțiri, cu unghia lată, ca a tatei, iar picioarele îi obosesc repede, odată cu anii scobiți de esențe. Continue reading →

0

0