Aproape răspuns.
Tăcerile lovesc
În pereții așteptării
Fără ușă,
Fără deschidere.
Nu doare răspunsul,
Ci răgazul
De după ruga
Strivită între dinți,
A întrebare.
Aproape da.
Ochii se luminează
De încântarea zâmbetului
Care vrea
Să răspundă.
Nu doare da-ul,
Ci ezitarea
De înaintea potrivirii
Dintre două
Zâmbete.
Aproape nu.
Începutul suferă
De necunoscuturi,
Care nu știu
Să atragă.
Nu doare nu-ul,
Ci neștiința
Din drumul fără urme,
Pe care să le calci
Drept.
Aproape Dumnezeu.
Puterea crește
În atotcuprindere,
Care așteaptă
Îndreptare.
Nu doare Dumnezeul
Din spatele rugii,
Ci neputința
De a crede total
În ceea ce nu pipăi
Cu degetele.
