A înghețat
Trotuarul
De când aștept.
Pe margine,
Lacrimile lui Dumnezeu
Albesc
De frig
Și distanță
Atât de mare
Între cer
Și pământ.
Poate,
Dacă am micșora
Drumul
Între mine și tine,
Ar zâmbi și cerul
Deasupra noastră:
Pentru că orice iubire
Care crește
Mai șterge
Din păcat.
A îmbătrânit
Zâmbetul
De când aștept.
Pe obraji
Ridurile amintirii
Cresc
În liniște
Și firesc,
De prea mult nu
În da.
Poate
Dacă am zidi
Inima
Din noi,
Ar întineri și sufletul
Fără să mai numere.
Pentru că orice speranță
Care crește
Aduce putere
Peste lipsă.
A apus
Soarele
De când te-aștept.
Hai să vindecăm
Împreună
Noaptea
De întuneric,
Zâmbetul
De absență,
Sufletul
De gol,
Iubirea
De teamă:
De a simți atât de mult
Încât merităm
Pedeapsă.
Dacă te-ai desprinde
Un pic,
Ar curge iubire
Din despărțitura
Inimii.
N-ar mai bate
Pulsul
Unitar,
Din doi în unul,
Pe fiecare mișcare
De viață.
Și cum să mai trăim,
Seci
De iubire?
Dacă ai pleca
Un pic,
Ar plânge cuvintele
Și tăcerea
Între noi.
N-ar mai mângâia
Literele
Sufletul,
Amintindu-ne de cer
Și îngeri
În brațe.
Și cum să mai credem,
Fără cuvinte?
Dacă ai veni
Un pic,
N-am mai pleca
Niciodată
Din noi.
Am crește iubirile
În simplitatea zâmbetului
Sincer
Și a ochilor
Calzi.
N-ar mai fi
Umbră,
Slăbiciune,
În tăcere.
Inimile lipite
Nu scapă iubire
Când bat,
Doar adună.
Și cum să nu trăim
Frumos
Cu atâta putere?
Aș vrea să-ți fiu
Prietenă.
Să-ți întind bucurie
Din mânecă,
Atunci când
Îți strângi degetele
Să nu mă iei
De mână.
Aș vrea să-ți fiu
Ochi.
Să privesc partea plină
A paharului gol,
Atunci când
Îi închizi
Ca să nu mă
Vezi.
Aș vrea să-ți fiu
Siguranță.
Să te cuibărești în
Inima mea
Atunci când
E întuneric
Și nu știi
Să mă simți.
Aș vrea să-ți fiu
Lacrimă.
Să scurgi din tine
Dorul
Atunci când
Nu mai crezi
În iubire
Peste mări.
Aș vrea să-ți fiu
Eu.
Simplă,
Fără excese,
Onestă,
Întreagă.
Să simți că
Nu mai e nevoie
De luptă
Sau de cuvinte.
Doar de pași
Mici
Făcuți împreună
Spre ce nu știm
Cum va fi
Vreodată.
Dar iubirile
Nu cresc
Niciodată
Împinse
De la spate.
Știi copilul ăla
Zăpăcit
Care te aștepta
Seara
La o gură de cafea?
Încă te așteaptă.
Doar că a pus
În ceașcă
Dor,
Putere,
Speranță
Și un pic
De Dumnezeu.
Atât cât să
Nu orbească
Lumina revederii
Și ochii tăi
Calzi.
Știi cuvintele alea
Multe
Care îți scuturau
Urechile
Prea de dimineață?
Încă vorbesc.
Doar că au pus
În litere
Inimă,
Minte
Și un pic
De cer.
Atât cât să
Nu împovăreze
Spatele
Pe care-l ținem drept
Împreună.
Știi povestea aia
Frumoasă
Care îmi adormea
Genele
Când râdeai?
Încă trăiește.
Doar că rața
E acum un suflet
În care a crescut
Încă unul:
Cu bucurii,
Cu tristețe,
Cu drum întortocheat
Și final fericit.
Ca după lupta
Din tărâmul celălalt.
Știi speranța aia
Amăgitoare
Care ne deschidea
Inimile
În bucurie?
Încă luminează.
Doar că a pus
În rețetă:
Stropi de realitate,
Cu distanțe,
Cu pași înainte
Și înapoi,
Ca într-un dans
De viață
Din care nu ieșim
Până nu ne topim
În iubire.
Mereu.
https://www.youtube.com/watch?v=5W1-FXnlpK0&feature=share
Hai să împărțim
Un suflet.
Să-l luăm pe al meu.
Încăpem sigur
Dacă ne înghesuim
Un pic.
Să-l lăsăm pe al tău
Pentru zilele în care
Sufletul meu
Nu ajunge
După ce creștem
În iubire.
Hai să împărțim
Două buze.
Să le luăm pe ale mele.
Ne ajung sigur
Dacă ne încărcăm
Într-un sărut.
Să le lăsăm pe ale tale
Pentru zilele în care
Buzele mele
Nu ajung,
După ce creștem
În cuvinte.
Hai să împărțim
Doi ochi.
Să îi luăm pe ai mei.
Ne ajung sigur
Dacă privim
Simplu.
Să îi lăsăm pe ai tăi
Pentru zilele în care
Ochii mei
Nu ajung,
După ce creștem
În privire.
Hai să împărțim
O iubire.
Să o luăm pe a mea.
Ne ajunge sigur
Dacă suntem doi
În unul.
Să o lăsăm pe a ta
Pentru zilele în care
Iubirea mea
Nu ajunge,
După ce creștem
În siguranță.
Ca atunci când
Inima ta
Va fi pregătită
Să bată
Pentru noi,
Să fii întreg:
Cu ochii tăi,
Cu buzele tale,
Cu sufletul tău,
Cu iubirea ta.
Te-aș pune în mijlocul străzii și aș observa. Cum trec oameni firești pe lângă tine. Unii cu ochii mai mari, alții cu ochii mai mici. Unii mai înalți, alții mai scunzi. Unii purtând cruci ușoare pe spate, care să nu le încovoaie firea, alții mai grele, obosiți și totuși senini. Te-aș compara. Dar nu ai preț și nici etichetă. N-am cum să văd cine ești, așa că închid ochii și simt.
Ți-aș strânge toate vorbele într-o cutie. Apoi le-aș despărți în cuvinte bune și cuvinte mai puțin bune. Pe cele mai puțin bune le-aș cântări de sinceritate și le-aș scălda în iubire, pentru o nouă încercare. Le-aș compara cu toate cuvintele lumii spuse vreodată. Dar nu au egal. Pentru că un singur cuvânt de-al tău, atunci când e sincer, cântărește cât toate cuvintele lumii spuse în aceeași secundă.
Ți-aș număra pauzele. Le-aș încărca de sens. Aș încerca să le raționez, pe puncte slabe și forte de a fi aproape. Ți-aș sugera că timpul trece și nu știe să vindece, decât acceptând ceea ce e real acum în inimă. A găuri un suflet de sentiment, doar ca să fie liber, înseamnă a-i omorî o șansă. De a fi fericit și simplu, fără cicatrici. Doar cu lecții. Ți-aș compara pauzele cu ale mele. Doar că nu există pauză în sufletele care simt. Doar păreri, ondulate pe rațiuni și motive. De a fi sau a nu fi prezent.
Ți-aș spune să mă compari. Cu toate zâmbetele frumoase. Cu toți ochii mai mari. Cu toate sufletele încăpătoare, care știu să iubească fără să copleșească. Poate așa m-ai descoperi întreagă. Dar iubirea nu se caută niciodată dinafară spre înăuntru. Se caută direct în suflet, acolo unde timpul nu trece, gândul nu umbrește, ochii văd, chiar dacă închiși.
Ți-aș dărui o inimă. Mică, roșie, bătând inegal, cu urme de neputință în ritm, dar care simte complet și sigur. Dar ți-am dăruit-o deja demult, când se vorbea în lume despre o poveste fără distanțe. Și cine să mai iubească un trup fără inimă?
Problema e că
Am doi ochi.
Nu îmi ajunge
O singură pleoapă.
O închid,
Dar rămâne
Cealaltă
Deschisă.
Pentru că nu pot să
Nu văd
Dincolo
De absență.
Problema e că
Am două urechi.
Nu îmi ajunge
Una singură.
Pe una o acopăr,
Dar rămâne
Cealaltă
Deschisă.
Pentru că nu pot să
Nu aud
Dincolo
De distanță.
Problema e că
Am două buze.
Nu îmi ajunge
Una singură.
Pe una o strâng,
Dar rămâne
Cealaltă,
Așteptândă.
Pentru că nu pot să
Nu sărut
Dincolo
De tăcere.
Problema e că
Am o singură
Inimă.
Încerc să o închid,
Dar rămâne
Mereu
Deschisă.
Pentru că nu pot să
Nu iubesc
Dincolo de
Așteptare.
Dumnezeu
Ne-a creat
Perfect,
În balans:
Doi ochi,
Două urechi,
Două buze.
Numai inima
Ne-a lăsat-o
Singură
Să nu știe
Decât
Să cuprindă
Altă inimă.
Cu totul,
Fără să se închidă,
Cu totul,
Vreodată.
Ți-aș spune că
Nu e sigur
În inima mea.
Că e cald
Și e frig,
E plin
Și e gol,
E azi
Și e mâine.
Dar nu pot să te mint.
Așa că-mi port
Iubirea
În puls tăcut
Și în tăcere.
Ți-aș spune că
Nu e sigur
În ochii mei.
Că e nimic
Și tot,
E zâmbet
Și lacrimă,
E dor
Și prezent.
Dar nu pot să te mint.
Așa că-mi port
Iubirea
În ochi închis
Și în tăcere.
Ți-aș spune că
Nu e sigur
În visul meu.
Că e umbră
Și lumină,
E rău
Și bine,
E ispită
Și Dumnezeu.
Dar nu pot să te mint.
Așa că-mi port
Iubirea
În dor crescând
Și în tăcere.
Ți-aș spune că
Nu e sigur
În iubirea mea.
Că e aprins
Și stins,
E minune
Și cădere,
E noi
Și tu.
Dar nu pot să te mint.
Așa că-ți port
Și ochi,
Și suflet,
Și iubire
În suflet sigur
Și-n tăcere.
