Tag Archives: Doamne

Mai știu

large
Doamne,
Dacă nu e vânt,
Să ne împingă
Gândul bun
Spre înainte,
Dă-ne putere
Cât bobul de muștar,
Crescut în credință.
Pentru că vântul
Se mai pierde
Câteodată,
Și ce să facă pașii
Dacă nu mai știu
Să meargă?

Doamne,
Dacă nu e soare
Să ne aprindă
Drumul greu
Din mine
Spre tine,
Dă-ne curaj
Care să-ntindă
Aripile grele.
Pentru că soarele
Se mai stinge
Câteodată,
Și ce să facă zborul
Dacă nu mai știe
Să se-nalțe?

Doamne,
Dacă e păcat
În sufletul albit
De căderi,
Dă-ne speranță
Să deschidă ochii
Din rău spre bine.
Pentru că vina
Doboară
Câteodată,
Și ce să facă inima
Dacă nu mai știe
Să se vindece?

Doamne,
Dacă nu e simplu
Să-mpărțim sufletul
La doi,
Dă-ne iubire
Care să stârpească
Ispitele căderii.
Pentru că ecuațiile
Ochilor ce uită
Nu se rezolvă
Câteodată,
Și ce să facă mâinile
Dacă nu mai știu
Să împartă?

 

Mai puțin

Dă-mi mai puțin! Am primăvară pe degete și miros de ploaie veștedă în păr. Am copilărie în zâmbet și lacrimă de drag în ochii blocați în priviri scurte și dese. Am buzele seci de prea mult cântec și gustul strivit de cocos pe ceașcă. Am bucurie în suflet până la prea plin. IMG_9537 Continue reading

 

Miez

Împart un miez de noapte
În secunde.
Nu mă-ntrerupe, Doamne.
Mai bine iartă-mi nebunia
De-a crede în sfârșituri.