Doamne,
Dacă nu e vânt,
Să ne împingă
Gândul bun
Spre înainte,
Dă-ne putere
Cât bobul de muștar,
Crescut în credință.
Pentru că vântul
Se mai pierde
Câteodată,
Și ce să facă pașii
Dacă nu mai știu
Să meargă?
Doamne,
Dacă nu e soare
Să ne aprindă
Drumul greu
Din mine
Spre tine,
Dă-ne curaj
Care să-ntindă
Aripile grele.
Pentru că soarele
Se mai stinge
Câteodată,
Și ce să facă zborul
Dacă nu mai știe
Să se-nalțe?
Doamne,
Dacă e păcat
În sufletul albit
De căderi,
Dă-ne speranță
Să deschidă ochii
Din rău spre bine.
Pentru că vina
Doboară
Câteodată,
Și ce să facă inima
Dacă nu mai știe
Să se vindece?
Doamne,
Dacă nu e simplu
Să-mpărțim sufletul
La doi,
Dă-ne iubire
Care să stârpească
Ispitele căderii.
Pentru că ecuațiile
Ochilor ce uită
Nu se rezolvă
Câteodată,
Și ce să facă mâinile
Dacă nu mai știu
Să împartă?
