Primă întâlnire:
– băiat aparent înfumurat, cu colțurile umerilor drepte și cu fața țeapănă, în poziție de „știu eu cine sunt”:P
– fată drăguță, cu zâmbet alb strălucitor, cu părul prins în coadă, că așa e mai comod, cu voce caldă și niciun chef de socializare în afara cercului ei de prietene.
Cu toate astea, Viena nu e suficient de „acasă” încât să impună reguli și restricții de „cunoaștere”. Pas unul spre altul, zâmbet cu subînțeles, mână în jurul taliei și… pupic. Iar de aici povestea tot „merge mai departe” în cântec și voie bună…
Mereu împreună, mereu îmbrățișați, adesea certându-se din lucruri mici care dau farmec cu atât mai mult împăcărilor.
Se văd cu și fără motiv, de dimineață până seara și „se” învață silitor: El, „alinul” ei, – Ea, „Ancuța” lui.
Continue reading
