Tag Archives: Hristos a inviat

Acasa învierii

oua-de-pasti-315
Acasă
E o emoție roasă
De așteptare
Cu ochi albaștri
Și zâmbet care cheamă.
E-un aproape
Din ce în ce mai cald,
Deși întins
În departe.
E-o înviere
În muguri
Și culori de pască,
Vestind zboruri
Nesfârșite.
E „Hristos a înviat”
Cu suflete pe aripi
Și pleoape aproape
Închise
De zumzet răsărind
Îmviere
În penticostare.

Acasă e cald
În mâinile întinse,
În suflete
Și-n oboseli monumentale
Care nu-și uită
Însă
Rostul bucuriei
Ciocnind morminte
În ouă roșii,
Ca să se ridice
Din întuneric
Viață.

 

Hristos a înviat

Flowers
Chiar dacă
Oamenii nu zâmbesc
Mereu
La timp,
Nu îmbrățișează
Întotdeauna
Cu forța sufletului
Plin,
Chiar dacă
Nu-și îndrumă pașii
Pe drumul bun
Când inima aleargă,
Chiar dacă
Nu au mâini
Destule
Să dăruiască
Viață
Când ajută,
Azi e lumină
În fiecare ochi
Puțin mai multă.
Azi e iubire
În sufletul slăbit
Mai caldă.
Azi e lumină
În fiecare gând
Puțin mai mare.
Hristos a înviat!

În noi…

 

Hristos a înviat!

Încântare. Răsărit cu pașii împleticiți, căutând drumuri spre casă. Pace molipsind suflete, viral.
tumblr_lsbmbr5lca1r0f192o1_500

Lumină. În ceară, în ochii mijând cald pe geană, în zâmbet recunoscând amintiri, împreună, în lipirea obrazului de obraz, familiar.
Continue reading

 

Paști

IMG_2759
Plouă
Cu iz de păcat
Spălat pe trotuare.
Plouă humă,
Pe trupuri de carne
Obosind suflete
Din mers.
Plouă nervos,
Descărcând istorii
Pe cruci sângerând.
Plouă geață
Pe flori de cireș,
Zgomot,
În case și suflet.
Plouă iertând,
Calm,
Cu muzică pe nuanță,
Limpede,
Sfârșind timpuri,
Începând timpuri.
Plouă divin,
Din mine,
Din tine,
Puțin.

Hristos a înviat!

 

Hristos a înviat

Vorbesc, mult, pentru că sunt întrebată sau doar pentru că sunt ascultată și îmi place. Farfuriile se umplu și se golesc în fața noastră iar cuvintele curg. Și miroase a Paști, a vopsea de ouă și a pască. Ciocolata pune capac și se asortează perfect cu cireașa de pe tort, pentru că e cu nucă și e o revelație…

Somn uitat. Răsăritul îmi poartă pașii prin ploaie acasă, agațată de-o umbrelă cu mâner greu. Mi-e frig iar pleoapele se vor închise. Noapte cu lumânări și vești de înviere. Bucurie și liniște. Ca acum.

Ciocnim. Mă declar învinsă, după ce îmi consum timpul căutând ouă roșii ondulate într-un anumit fel, după cum îmi dictează mie „experiența” în domeniu, fără folos…

Pe wall mi-au răsărit flori, mi-au fost înghesuite imagini cu ouă vopsite și iepurași, urări și culori. De-ar avea miros, ar fi de primăvară și pască, de-ar avea gust, ar fi prea dulce. Zâmbesc și îmi fac bine treaba: like, răspuns, like, răspuns, suflet.

Și mi-e dor. De ea, zâmbind în engleză altor oameni, unii calzi și primitori, dar care nu au „gust” de acasă. De ei, veseli și cu ochi mari și verzi, uitându-ne la filme HD (pentru că „cineva” nu acceptă altfel) cu volumul la maxim (pentru că același „cineva” vrea să înțeleagă nuanțele). Și mi-e dor de acasă, deși sunt…

Hristos a înviat! Să vă fie soare în suflete!