Tag Archives: imbratisare

Nu vei mai fi mică niciodată

Nu mi-a spus nimeni că vei creşte atât de mare într-o zi. Că mânuţele tale drăgălaşe şi mici, care îmi îmbrăţişau obrajii de atâtea ori ca să treacă supărarea, nu vor mai fi mici niciodată. Că puiul de om din palmă ne va schimba tot universul, inclusiv felul în care ne raportăm la tine.

Nu mi-a spus nimeni că, deodată, vei fi surioara „mai mare”, că te vei responsabiliza fără să ți-o cer și că vei aduce scutece, vei schimba hăinuțe, vei ține în brațe sufletul mic ce te-a crescut pe tine mare atât de repede.

Nu mi-a spus nimeni că felul tău de a vorbi, așa stâlcit și drăgălaș ca întotdeauna, ni se va părea de-a dreptul matur, că vei înțelege peste noapte atâtea lucruri pe care nu îndrăzneam să le vorbim înainte, că te vom iubi din ce în ce mai mult pentru felul tău de a fi „surioară mai mare”: „Mami, pot să o țin și eu în brațe?”, „Tati, pot să o pup pe obraz?”, „Pot să o îmbrățișez?”, „Pot să o iubesc?”… și așa mai departe.

Nu mi-a spus nimeni că două brațe nu ajung. Că mi se va rupe sufletul când îmi vei cere două mâini să te îmbrățișez, nu doar una… deși o palmă ține deja un suflețel la sân. Că, deși o iubești pe Ava ca pe cel mai prețios dar din cer, vei avea momente în care ți-ai dori să fii tu cuibărită în brațele noastre, așa ca înainte.. în ambele brațe.

Nu mi-a spus nimeni că mi se va împărți sufletul în două, la fel de mult cum îmi va crește de două ori mai mare. Că voi topi lacrimi când îmi vei spune cu vocea ta caldă că „îmi place atât de mult când dorm între tine și tati, mami…” și că te voi lăsa să ne dormi în brațe oricând, pentru că trec atât de repede momentele astea calde, pline de iubire, și că nu se știe niciodată cât ne vei mai lua în brațe atât de sincer, atât de frumos.

Nu mi-a spus nimeni că vei crește atât de mare într-o zi. Și că nu vei mai fi mica noastră iubire niciodată… Pentru că întotdeauna vei fi „sora ei cea mare”. Însă cât de mare e iubirea noastră acum când împărțim nu numai jucării, nu numai îmbrățișări, ci și o mare minune care ne încape încă într-o palmă. Te iubim, copil mic-mare și-ți datorăm lecția de a fi părinți care-și cresc iubirea în fiecare secundă, dar mai ales când îți împărțim brațele și ne odihnim în bucuria de a fi împreună mai mult, mai complet, mai pentru totdeauna!

 

Îmbrățișarea

acd9ba890b38f8916d54f227b601eda2
Știam:
Când te-aș fi văzut
Aș fi respirat
Tot aerul dintre noi,
Aș fi strivit florile
Portocalii
Sub degete
Și te-aș fi îmbrățișat:
Întâi cu inima,
Pulsând în viteză
Căldură
În vene,
Apoi cu gândul,
Raționând distanța
Din ce în ce mai mică
Dintre noi,
Iar,
La sfârșit,
Cu toată ființa,
Bucurându-se
De necunoscutul
Iubirii
Care se-nfiripă
În ochi,
În buze,
În mâini.

Dar,
Când te-am văzut,
Ți-am zâmbit
Scurt,
Ca să nu-mi strâmb buzele,
Te-am îmbrățișat,
Pe jumătate,
Cât să nu mă-nțelegi,
Și am început să tremur,
Strângându-mi degetele
În pumn,
De emoție și bucurie.

Pentru că nimeni
Nu e atât de pregătit
Încât să strângă
Pentru prima dată
În brațe
Un om
Care înseamnă
O lume
Și să nu se-mpiedice
Un pic
De întâmplare.

https://www.youtube.com/watch?v=kFfKb_WEkCE

 

Numai

9159040461_032346e8eb_z
Pentru fiecare
Cuvânt
Pe care-l spui,
Eu spun o mie
De cuvinte.
E un dezechilibru
De litere
Între noi.
Dar cine a spus
Că numai cuvintele
Vorbesc?

Pentru fiecare
Zâmbet
Pe care mi-l trimiți,
Eu desenez o mie
De zâmbete.
E un balans
De zâmbete
Între noi.
Dar cine a spus
Că numai zâmbetele
Apropie?

Pentru fiecare
Îmbrățișare
Pe care mi-o dai,
Eu dau o mie
De îmbrățișări.
E un gol
De îmbrățișări
Între noi.
Dar cine a spus
Că toate îmbrățișările
Sunt la fel?

Pentru fiecare
Iubire
Pe care o taci,
Eu vorbesc o mie
De iubiri.
E un concurs
De iubiri
Între noi.
Dar cine a spus
Că există iubiri
Mai mari,
Sau mai mici,
Mai multe
Sau mai puține,
Când toate iubirile
Adevărate
Nu se pot calcula,
Cântări,
Sau număra
Vreodată?

Pentru că iubirile
Nu se nasc și
Nici nu mor
Odată cu oamenii,
Ci doar trec
Prin suflete,
Binecuvântând,
Și cresc:
Din bunătate,
Din dăruire,
Din jertfă,
Din mâinile care
Se strâng
Fără să mai știe
Să plece
Vreodată.
https://www.youtube.com/watch?v=EEWdvb_6Q5g

 

Du-te vino

beauty
Dacă pleci,
Îți strâng bagajul,
În avans:
Drumurile pe care am mers împreună,
Farfuria din care am mâncat cu aceeași lingură,
Îmbrățișarea pe care am uitat-o în camera de zi,
Telefonul de noapte bună
Și sărutul pe frunte de bună dimineața.
Cântăresc mult împreună,
Cam cât un suflet întreg
De copil. Continue reading

 

Când o să cresc mică

Scad. Când o să cresc mică, o să iau cu mine toate drumurile pe care n-am alergat, de teamă să nu fiu luată-n râs. Oamenii mari nu aleargă. Pășesc simplu și egal pe trotuar, admirând sunetul pantofilor pe piatră.011629 Continue reading

 

N-am timp

hug
N-am timp de-mbrățișare
Și nici de stăruință!
Îmi plouă în credință –
Murdar, din întâmplare;
Zâmbesc, în neputință,
Și-mi vând din umilință,
Pecetluită-n stare. Continue reading

 

Cum să?

love,photography,couple,love,hug,couple,b@w,,cattryn,-13ead075009b24c17c1ab89ceac64135_h
Ce n-aș da
Pentru un ochi de-al tău:
Unul singur,
Cu riduri fine pe margini
De la prea mult zâmbet,
Cu mijlocul albastru,
Profund,
Ca o urmă de cer singuratic
După ploaie.
N-aș ști oricum
Să-i iau pe amândoi cu mine.
Cum să pui două universuri
Într-un singur suflet? Continue reading

 

Amintirea mea

proceed-to-memory
Amintirea mea are
Vată de zahăr pe călcâie:
S-a topit sub talpă,
Nătângă,
Alunecând printre degete,
Roz, ca o jucărie de pluș comestibilă.
Zâmbetul tău era tot de vată,
La fel de dulce,
Dar alb,
Ca o copilărie proaspătă. Continue reading

 

Dintotdeauna

Există oameni care nu știu să plece departe. Își fac bagajele minuțios pentru o nouă viață, își pun în buzunare preocupările, își cosesc iarba din drum și pășesc timid în necunoscut. Dar, când se întorc, e ca și cum n-ar fi plecat niciodată. Aceeași frumusețe în ochi, același accent, aceeași căldură molipsitoare în îmbrățișare. Continue reading

 

Motive

Sunt sătulă de motive. Îmi încâlcesc neuronii și emoțiile deranjant, cu accent pe fluturi, pe aia care mor, de căldură, de frig, de absență. Nu mai știu să le curăț. Și pare atât de simplu când le dai altora: „Uite, ia și tu un motiv să zâmbești”. Și are efect. Pentru că ce dai crește, ce păstrezi pentru tine stagnează, se cuibărește în tine, prinde rădăcini, te cheamă în tăcere, îți cotrobăie prin inimă, dezordonat, acid… Continue reading