Ochii care nu se văd
Se tocesc
Pe margini de obraji
Cunoscuți,
Până își schimbă
Textura,
Luciul,
Culoarea
Și urmele singulare
Din retină,
Până nu mai sunt
Albaștri
Pentru tine.
Ochii care nu se văd
Se tocesc
Pe margini de obraji
Cunoscuți,
Până își schimbă
Textura,
Luciul,
Culoarea
Și urmele singulare
Din retină,
Până nu mai sunt
Albaștri
Pentru tine.
Fii senin! O fată zâmbește pe carte, cu degete strânse în pagini. Din spate, un străin îi caută motive în rânduri, distras. Și e frumos când tace un zâmbet în metrouri.
Fii bine! O cizmă alunecă-ntoarsă, pe-o pojghiță fină de-ngheț. Un braț se apropie-n cale și-i scutură tremurul mâinii, râzând. Și e frumos când iarna își caută râsul copil, pe stradă. Continue reading