Tag Archives: lumina

Am spus

Leave a reply


Am spus că te urmez
Fidel
Când ți-a căzut din inimă
Și crucea
Și iubirea
Pe urme-nsângerate
De măslin.
Am spus doar
Și-am trăit
Departe
De lumină.

Am spus c-o să mă rog
Mai mult
Când ți-au lovit obrazul
Cu putere
Și ți-au zdrobit
Picioarele
Și mâinile
În cui.
Am spus doar
Și n-am vorbit
Din inimă
Cu tine.

Am spus c-o să trăiesc
Spre cer
Când ai urcat cu sufletul
Pe cruce
Și ți-au înfipt
Coroana
Peste frunte.
Am spus doar
Și-am închis
Din pleoape
Peste vină.

Am spus că îți iubesc
Lumina
Când ți-au vândut iubirea
Cu arginți
Și ai deschis din coastă
Raiul
Peste lume.
Am spus doar
Și-am iubit
Puțin,
Pe rând
Și selectiv,
Ciuntit.

Am spus doar și-am trăit la fel: cu minusuri, cu umbră, cu pași spre înapoi, cu mâinile închise când ar trebui să crească mult spre ceilalți, cu inima în cui, uitată, prăfuită. Am spus doar. Și atât.

Share
0
 

De ce iubim?

2 Replies

Ca să ne trezim
Dimineața
În răsărit de soare
Și aer plin de
Lumină,
Ca mâinile să nu doară
Când cresc în alte
Mâini,
Ca ochii să se îndrăgostească
De fulgi
Chiar dacă e frig,
Ca pâinea întinsă,
Deși veche,
Să fie dulce,
Ca să îmbătrânim
Doar în riduri,
Ca fiecare gând
Să nu fie iremediabil
Singur,
Ca muzica să epuizeze,
Nu doar să cânte,
Ca inima să simtă,
Nu doar să bată,
Ca visele să nu fie
Doar în somn,
Ca din noi
Să se nască
Suflete,
Nu doar trupuri,
Ca să nu murim
Niciodată.

De ce iubim?

Ca să trăim,
Nu doar
Să fim.

Share
0
 

Spre lumină

Leave a reply

tumblr_static_tumblr_static_3asa0s2gvvac08cs8k4s8oowo_640

Deși ne-am născut

Din lumină,

Suntem atât de sensibili

La întuneric,

Încât doare

Fiecare geană

Apusă-n pleoape.

 

Ne amintim

Mereu

Gropile,

Tristețea,

Ochii închiși

În lacrima de-aseară

Și

Uităm că nu există

Iubire

Fără pas,

Lumină

Fără umbră,

Viață

Fără luptă.

 

Deși ne-am născut

Din iubire,

Suntem atât de sensibili

La ură

Încât credem

Că suntem

Singuri,

Nedreptățiți,

Pierduți,

Când restul lumii,

Toată,

E ce-am fi vrut

S-ajungem

 

Dar nu-ncercăm

Vreodată

Să săpăm

Dincolo de zâmbetul

Perfect

Al mult râvnitei lumi

Ce-a reușit să crească:

Din întuneric – luptă,

Din luptă – suflet

Iar

Din suflet – lumină.

 

Deși ne-am născut

Dintr-un amestec

De om și cer,

Suntem atât de sensibili

La celălalt,

Încât nu găsim în noi

Bucuria de-a împărți

O bucată de pământ

În care-am fost răsturnați,

Dinadins,

Nu pentru a ne invidia

Împlinirile,

Ci pentru a ne iubi

Golurile,

Uman,

Înainte de-a ne transforma

Din nou

În lumină.

 

 

 

 

 

 

Share
0
 

De stele

Leave a reply

large[1].png

Când m-am născut

M-am îndrăgostit

Iremediabil

De stele.

 

Nu știam că sunt,

De fapt,

Goluri din oameni,

Umplute cu visuri.

 

Dumnezeu îi străpungea

Cu lumină,

După fiecare cădere:

Senzații de gol,

Construite-n speranță

Și trimise departe,

Departe,

Ca să fie protejate

De greutatea pământului.

 

De multe ori,

Aripile inimilor străpunse

Își făceau curaj,

Își ajungeau golurile

De lumină

Și le acopereau

Umplându-și ființa

De stea.

 

Dar, niciodată,

N-au ajuns suficiente aripi

Atât de sus,

Încât să sece cerul

De stele.

 

Așa că

Îmbătrânesc

Îndrăgostită

Iremediabil

De goluri,

De oameni,

De lumină,

De stele…

 

 

 

Share
0
 

A dărui

Leave a reply

girl-glasses-smile-Favim.com-322720_large
Fiecare zâmbet
S-a născut sensibil
La întuneric.
Nu strălucește
Decât în limpezimea
Soarelui,
În bucuria luminoasă
A sufletului
Care îl hrănește.

Nu strivi
Zâmbetele abia născute.
Așează-le
Frumos
La lumină
Și mângâie-le
Rostul.
Vor crește adânci,
Și vor naște
Alte minuni
După ce învață
Să dăruiască.

Lumină.

Share
0
 

Celui care este

Leave a reply

images
Ți-aș spune
Doar
Că mi-e dor
De cerul din tine.
Și te-aș strânge
În brațe
Cu toată iubirea
Pe care n-am știut
S-o scurg în timp.

Noapte bună,
Ochi verzi
Luminați de cer.

Scutură-ți aripile
Peste inimi,
Să se înalțe
În dor de veșnicie
În iubire
Și vindecă-ne
Gândul
De pământ.

Cu tine-n gând,
Bucată de rai
Cu zâmbet de lumină.

Share
0
 

De lumină

2 Replies

shooting-stars
Te scad din miez de noapte.
În fiecare strop
De întuneric
E și puțină lumină.
Dacă ar uita
Soarele
Să răsară
Într-o zi,
Mi-ar rămâne
Lumina
Stelei de peste umăr,
Din colțul ferestrei.

Pentru că nu uiți
Niciodată
Să-mi zâmbești
Înainte de somn.
Chiar și când
E întuneric
Și nu se simt
Buzele
Mișcându-se
A bucurie.

Noapte bună,
Miez
De lumină.

Share
0
 

Lumină

2 Replies

tumblr_me9p45xWM41qbma4ko1_500
Oamenii se plâng
De-ntuneric.
Deschid ferestrele,
Strâng perdelele,
Taie copacii
Din fața casei,
Aprind neoane
Și veioze,
Își fac pereți
Din sticlă
De sus
Până jos,
Să intre soarele
Cu totul
În cameră.

Dar,
Uită
Că cel mai mare întuneric
Nu e din noaptea
Soarelui care adoarme,
Ci în suflet,
Acolo unde
Lumina nu vine
De afară
Ci se naște
Înăuntru,
Unde praful
Din fereastră
Se șterge mai greu
Și nu e ploaie
Care să spele
Ceea ce mâinile
Nu pot ajunge.

Oricâtă lumină
Ar fi în camera
Cu ușile
Și geamurile
Larg deschise,
Niciodată
Nu va fi destulă,
Dacă nu aerisești
Sufletul
Cu speranță,
Dacă nu-l speli
Cu lacrimi,
Dacă nu-l crești
În iubire.

Lumina,
După ce se naște,
Se desenează-n ochii
Sinceri
Și se aprinde
În privirile
Care iubesc.
Și
Nu adoarme
Seara,
Când pleoaple
Se-nchid.
Se inventează-n vis,
Pentru ca,
Apoi,
Să se trezească
Mai vie
În dorul privirii
De dimineață.

Oamenii se plâng
De întuneric
Până când
Uită
Că a fost
Vreodată
Lumină.
Fără praf.

https://www.youtube.com/watch?v=zApP_q1G2WI

Share
0
 

Pe bune.

14 Replies

mfnw1vbfbbc
Am observat că
Zâmbești
Când scriu.
Așa că,
Mi-am luat în brațe
Literele
Și le-am aruncat,
Haotic,
Pe hârtie.
Le-am scuturat de întuneric
Și de bastonașe,
Până mi-a rămas
Privirea
Clară,
Ca lumina pe care o aprinzi
Noaptea
Să strivești de perete
Un țânțar vinovat. Continue reading →

Share
0
 

Clipim

4 Replies

alone-closed-eyes-dream-eyes-closed-free-girl-Favim.com-49417_large
De fiecare dată
Când clipești,
Lumea se oprește
Un pic.
Se scurge lumina
Pentru o porție mică
De întuneric.
Cât să se odihnească
Ochii
De zgomot,
De scenă,
De om.
Continue reading →

Share
0