Închide
Soarele,
Muzica,
Robinetul din baie,
Scrâșnetul frunzelor
Aprinse
În fereastră,
Cuptorul
Cu miros de zmeură coaptă,
Lumina de pe hol,
Gândurile
Amestecate haotic
Și obosit
Peste pleoape.
Închide
Genele,
Încet.
Dar lasă visele
Aprinse.
E cald,
Plapuma e grea
Peste umeri
Iar perna miroase
A sărut pe frunte
De
Somn.
Ușor.
Liniște.
Norii postesc
Gri,
Fără lacrimi.
Oamenii se mișcă,
Parcă mai încet,
Cu mâini prelungite-n umbrele,
Inutile,
Iar aerul
Miroase a fum
Și a lemn stins.
Liniște.
Primăvara se scurge
Verde
Peste copaci
Și se întinde
Într-un tablou static
De obraji calzi,
Buze înflorite-n
Zâmbet
Și flori întinse
Peste tejghele.
Gânduri se spulberă
Tăcut,
În valuri rotunde,
Reci,
Ca un pas înghețat
Scobit în trotuare,
Iar inima povestește,
În lniniște,
Despre cum primăvara
E o emoție
De început,
Un puls care se teme
Să crească,
Dar care simte
Explozia
Dincolo de umbrele,
Gânduri,
Inimi
Și cuvinte.
Să facem pauză
Din nimic.
Să ne odihnim
Pe marginea sufletului
La o prăjitură
Cu ciocolată
Și
Mentă.
Să ne vorbim
Zâmbindu-ne ochii,
Încălzindu-ne mâinile,
Iubind.
Să ținem
În brațe
Bucurii mărunte,
Ștergând
De pe mâneci
Urmele de praf.
Să facem o pauză
Din nimic.
Iar apoi
Să ne mai odihnim.
Un pic.
