Mai stai puțin
În gândul meu.
L-am păstrat cald
De când e frig
Afară.
Îl țin în casă,
Cu geamul închis.
N-aș vrea să fie
Condens
Pe aripile
Tale,
Când le cresc
În cuvinte.
Mai stai puțin
În ochii mei.
Sunt limpezi
De când te privesc
Tăcând.
Îi țin deschiși
Până lăcrimează.
N-aș vrea să pleci
Când clipesc
De prea multă
Lumină.
Mai stai puțin
În mâinile mele.
Sunt reci
De când mă știu
Copil.
Le strâng în ale tale,
Până se-nroșesc.
N-aș vrea să
Se desprindă
Visele din vârfuri
Când amorțești
Și pleci.
Mai stai puțin
În sufletul meu.
E bine aici,
Deși nu-i loc pe margini,
Doar în mijloc.
Te-aș face să crezi
În curajul
Poveștilor fără
Sfârșit.
N-aș vrea să dispară
Curajul
Visului deschis,
Când ne grăbim
Să trecem
Și uităm
De noi.
