Mă-mbrac în ruj
Și în fond pal.
Nu mi-e mai teamă
Să privesc
Prin perdeaua de rimel.
Obrajii dorm
Sub blush de apus
Iar părul
Se cerne în buclă.
E sigur jocul ăsta vechi
În mască
Închisă.
Văd,
Fără să privesc,
Vorbesc,
Fără să râd,
Cânt fără rid,
Sub roșul din gropiță,
Ascuns. Continue reading
Fiecare om e o taină îmbrăcată. Își gâtuie masca pe-o voce obosind de cuvinte neîncăpătoare pentru atâtea trăiri, atâtea vieți intersectate niciodată întâmplător pe un drum înghesuit, înainte. Înapoi, drumul se lărgește; îl crește amintirea selectiv, cu popasuri sentimentale pe obstacole, pe suflete, pe cuvinte.
Continue reading
Aleg măști:
Mă dor obrajii
De sinceritate
Iar ochii
Mă zgârie.
Parcă m-ar proteja
Masca asta verde
De mine însămi.
E simplă minciuna
Când mă iei în brațe
Pentru că nu sunt
Eu. Continue reading
Se înghesuie… Aleargă pe scări zgomotos, câteodată scuzându-se pentru coatele balansante în proces, își calcă unii altora pantofii, uneori dureros, lăsând urme inestetice pe luciul lacului bine periat. Uită de rezervele sociale, de cercul intim în care necunoscuții de obicei nu „au voie”, și se proptesc spate-n spate sau nas în nas în jocul drumului spre ceva, în care timpul nu are răbdare, chiar dacă nimeni n-are loc să se uite la ceas.
Prima stație… Aerul devine respirabil iar rolurile nu se mai confundă. E loc pentru fiecare mască, ușor strivită de zgomot și de căldura trupului lângă trup.
Și jocul începe…
Ziarul se deschide. Trei persoane agățate de aceeași bară de susținere își proptesc ochii pe titlurile zilei peste umărul pasionatului cititor de non-cultură gratuită. O frumoasă cu părul îngrijit în coc își aranjează din 10 în 10 secunde geanta pe umăr, deși nu alunecă, și își caută cu degetele eșarfa, din care intuiește de fiecare dată un capăt ieșit inestetic peste bluză.
Continue reading
Poate ştii şi tu momentele alea în care te simţi bine şi prost în acelaşi timp, când motivele se îndeasă şi se înghesuie din ambele părţi, luptându-se şi contând inegal şi egal, mult… Unul roade pe dinăuntru, remediabil dar neputincios pentru clipă, altul minunează prin prezenţă şi joc, unul adorabil, cu oameni frumoşi şi veseli în jur.
Orele trec. Ceaiul încântă. Cremă de căpşuni, prăjitură cu multă ciocolată pentru atmosferă şi un joc, unul nou şi captivant (“Activity” pentru cunoscători:D). Schizofrenic, motivul apare iar, umbrind frumuseţea momentului cu vina unei măşti ieftine, dar care mi se potriveşte azi. Pentru că uneori scuzele nu înlocuiesc o promisiune încălcată, indiferent de cauză.
Şi râdem. Ceaiul curge cald în căniţe colorate, veselia se lasă trăită zgomotos, în desene, mimă şi vorbe, trei contexte la care ne adaptăm ireproşabil contra-timp, unul frumos resimţit de o clepsidră minusculă, care intensifică fiecare reacţie, o restrânge, o amplifică în stres de minut. Şi soarta echipelor stă în imaginaţie şi rapiditate în reacţie. Iar noi, comunicatori şi PR-işti veritabili, le avem din plin,… fără modestie…
Continue reading
