Ce nu înțeleg e cum
Oamenii luptă
Atât de mult
Pentru lucruri:
Pentru fiecare colț
De pământ,
Fiecare virgulă
Pe o foaie cu ștampilă,
Pentru fiecare buzunar
Care se vrea plin,
Pentru cuvinte atât de multe
În taste
Încât nu mai există
Prietenii
Fără emoticoane,
Pentru fiecare urmă de lut
Care să le justifice
Zdruncinarea
Pentru nimic.
Ce nu înțeleg e cum
Oamenii nu mai caută
Oameni
Pentru a-și umple inima,
Ci lucruri,
Pentru a-și umple mintea
De iluzia
Unei inimi
Pline.
Se dă la știri:
Trei femei și-au pierdut sufletul.
Recompensă negociabilă:
Până la un suflet nou,
Neuzat,
Pe unul vechi,
Dar plin de conținuturi
Umane,
Bune și proaste. Continue reading
Nu fac nimic.
Și-mi este cald,
Și-mi este frig,
Și-mi calculez viața la plic,
Și dorm din mine câte-un pic.
Nu fac nimic. Continue reading
Vineri. M-aș fi pregătit pentru liniștea pierdută în casca din ureche. Mi-aș fi pecetluit buzele cu chef de weekend și ceai de mușețel în lupta unei răceli târzii… ca ora inimii mele..
Aș fi respirat aer de caisă. Atât. Și-aș fi ascultat cum curge din clape muzica direct în suflet, la nesfârșit. Dar e gălăgie în mine. Urlă cineva a inutilitate și a zi comună. Și mor neuroni în proces, la fel de inutil. Continue reading
