Viață lentă, alunecoasă, cu miros de acasă și dor de mâna mamei scârțâind pe clanță în semn de „n-ai făcut ochi și e dimineață”. Viață cu miros de cafea cu lapte, savuroasă, tăcută și caldă, ca un sărut pe obraz, așteptat de multă vreme.
Continue reading
La mulți ani, copii! Să împărțiți jucăriile și bucuriile astăzi:)
Din arhivă, ceva ce încă mi se potrivește azi:
1. Să fiu copil mi-e dor-
Unul cât o ghindă.
Ca-n joc să-nviu, să mor
Şi râsul să mă prindă…
2. Mi-e dor să zbor în vis,
Să fug de zmei şi mume,
Să râd şi să plâng stins,
Să fiu copil în lume…
3. Mi-e dor de viaţa-mi joc,
Să culeg flori o mie,
Să prind pentru noroc
Pufi mari de păpădie…
4. Mi-e dor să mai surâd
Cu ochii-nfipţi în soare,
Să nu mai văd… să râd
Şi să m-arunc în mare…
5. Mi-e dor să plâng cu foc
Iubita-mi jucărie,
Să-i pun capul la loc,
Să sar de bucurie…
6. Mi-e dor s-ating pământul
Cu degetul uşor,
Să mă împingă vântul
Iar eu să cred că zbor…
7. Mi-e dor să nu-nţeleg
Vorbe de oameni mari,
Să mă oftic, să plec,
Să-i cred bătrâni şi tari…
8. Mi-e dor să mă-nfior
Când fur un măr de vară…
Că… sigur o să mor…
Şi iadu-o să mă ceară…
9. Să fiu copil mi-e dor
Mai mult ca niciodată…
Să cânt, să uit, să zbor
În lumea-mi colorată…
Mi-am amintit azi ceva ce uitasem, de copilul încuiat într-o poveste de mult timp trecută.
Frica de ceva ce simțeam că există, teama să nu dau de un spirit când treceam de colțul casei, mă făcea să mă rog în gând și să îmi găsesc prieteni cărăra să le dau suflet pentru mine. În mai mulți, povara era întotdeauna mult mai ușoară. Dintr-o nevoie de protecție nejustificată, când dormeam singură în cameră, chiar dacă în toiul zilei, cuibărită sub plapumă, îmi imaginam că și lucrurilor din jur le e frică de ceea ce simt eu că poate exista. Așa se face că în „cortul” meu se adunau deodată și cana din care beam apă, și jucăriile cărăra le dădeam oricum suflet, și desenele pe care le scrijeleam fără talent, și toate lucrurile cărora le dădeam importanță fără motiv. Iar ai mei niciodată nu știau de ce fac atâta dezordine.. Ei bine, era pentru că îmi păsa…
Continue reading
