Are sufletul alb,
Dimineața.
Până la amiază
Minutele îi strâng culori
În textură.
Unele calde,
Din îmbrățișarea ta scurtă,
Refuzând motive și cuvinte,
Altele reci,
Din absențe nemotivate
De pe marginea sufletului,
Când se luptă.
Seara e pestriț,
De mai multe încercări
Pe mai puține resurse,
Uman. Continue reading →

0

0