Sufletul tău

Se aprinde-n tăcere,

Sufletul meu

Se aprinde-n cuvinte.

Pașii tăi fug

Când îți spun

Despre lumină, umbră,

„Ce-am-vrea-să-fim-uri”

Și toate lucrurile pe care le-am crescut

Împreună,

Luptând.

Pașii mei fug

Când aștepți

Și nu-mi spui

Despre gropi, teamă

Și ploile topite

În soare și zâmbet.

 

Mâinile tale pleacă

Dacă e luptă

În vorbă multă

Și ceartă cu iubire pe margini,

Aprinsă.

Mâinile mele pleacă,

Dacă ești departe

Și auzi

Fără să asculți

Iubirea

Din buze fripte

De teamă.

 

Suntem bucăți diferite,

Inegale,

De suflet,

Închegat cu o îmbrățișare strânsă,

De copil căutând

Minune.

Și asta pentru că

Iubirea nu vine

Când aștepți desăvârșire,

Ci, paradoxal,

Se naște

Din imperfect,

Din luptă:

Caldă,

Naturală,

Pură,

Perfectă.