Adoarme cerul.
E linişte
Iar pleoapele
Pământului
Sunt închise.
Sufletele
Se odihnesc
La umbra crucii,
În aşteptare.
Pietrele tac.
Mâinile frânte
Se întind spre cer
Din cuie.
E întuneric,
Baraba îşi vindecă
Vina
Şi niciun suflet
Nu mişcă
De teamă,
De cutremur,
De dor.
Se pleacă lumina.
Răstignit,
Sufletul lumii
Îşi mântuie lupta,
Obosit.
Golgota îşi scrie
Sentința
În lemn
Iar
Cerul aşteaptă
Minunea
La poalele crucii.
Săvârşitu-s-a!
Se coboară-n lut,
Cu picioarele frânte
Și obrajii stinși.
Fericirea
Își întinde lumina
În noroi,
Pentru a ridica inimi
Spre cer.
Își zdrobește mâinile
Pe lemn
Și sufletu-n oțet.
Cerul
Se apleacă
Pentru a înălța aripi
Din luturi.
Se stinge lovită
Frumusețe de cer,
Cu glas de pământ,
Cioplită-n cuie.
Minunea
Se aprinde
Din humă.
Un paradox imens
Din Dumnezeu în om
Spre
Dumnezeu.
Încântare. Răsărit cu pașii împleticiți, căutând drumuri spre casă. Pace molipsind suflete, viral.
Lumină. În ceară, în ochii mijând cald pe geană, în zâmbet recunoscând amintiri, împreună, în lipirea obrazului de obraz, familiar.
Continue reading
Plouă
Cu iz de păcat
Spălat pe trotuare.
Plouă humă,
Pe trupuri de carne
Obosind suflete
Din mers.
Plouă nervos,
Descărcând istorii
Pe cruci sângerând.
Plouă geață
Pe flori de cireș,
Zgomot,
În case și suflet.
Plouă iertând,
Calm,
Cu muzică pe nuanță,
Limpede,
Sfârșind timpuri,
Începând timpuri.
Plouă divin,
Din mine,
Din tine,
Puțin.
Hristos a înviat!
Vorbesc, mult, pentru că sunt întrebată sau doar pentru că sunt ascultată și îmi place. Farfuriile se umplu și se golesc în fața noastră iar cuvintele curg. Și miroase a Paști, a vopsea de ouă și a pască. Ciocolata pune capac și se asortează perfect cu cireașa de pe tort, pentru că e cu nucă și e o revelație…
Somn uitat. Răsăritul îmi poartă pașii prin ploaie acasă, agațată de-o umbrelă cu mâner greu. Mi-e frig iar pleoapele se vor închise. Noapte cu lumânări și vești de înviere. Bucurie și liniște. Ca acum.
Ciocnim. Mă declar învinsă, după ce îmi consum timpul căutând ouă roșii ondulate într-un anumit fel, după cum îmi dictează mie „experiența” în domeniu, fără folos…
Pe wall mi-au răsărit flori, mi-au fost înghesuite imagini cu ouă vopsite și iepurași, urări și culori. De-ar avea miros, ar fi de primăvară și pască, de-ar avea gust, ar fi prea dulce. Zâmbesc și îmi fac bine treaba: like, răspuns, like, răspuns, suflet.
Și mi-e dor. De ea, zâmbind în engleză altor oameni, unii calzi și primitori, dar care nu au „gust” de acasă. De ei, veseli și cu ochi mari și verzi, uitându-ne la filme HD (pentru că „cineva” nu acceptă altfel) cu volumul la maxim (pentru că același „cineva” vrea să înțeleagă nuanțele). Și mi-e dor de acasă, deși sunt…
Hristos a înviat! Să vă fie soare în suflete!
Unele zile încep prost, pentru că plouă în tine mai mult decât afară, fără motiv sau cu motive indecise, pentru că oamenii parcă nu mai știu să fie oameni cum îi vrei, ci doar sunt, pentru că nu mai ai loc în suflet pentru dezamăgire și nu mai accepți…
Continue reading
