Suntem mulți. Conciși sau în excese, scunzi, înalți, diferiți și similari. Trăim râzând, cu poftă, cu sufletul întreg, molipsitor. Cântăm. Ne adună chitările în seri de poveste și vocile în melodie și cântăm. Până rămânem fără cuvinte, până nu mai suntem, până uităm că trăim în trupuri, pentru că sufletul dă pe dinafară. Și pentru că noi așa învățăm să trăim… Continue reading →

0

0