Plouă calm,
Cu ridicol de ceață
Și vânt.
Ochii se strâng
Sub lentile
Iar pașii se leagănă
Ud
Pe trotuare,
În zgomot de inimi bătând
Despre inimi
Și picuri pierduți
Pe umbrele.
Plouă rece,
Cu miros de nor rupt
Și vară târzie.
Mâinile-adună
Emoții și friguri
Iar visele curg
Limpede
Sub gene,
Lacrimi de ploaie-nserată
Pe buze topind
Alte buze-n
Săruturi.
Plouă pierdut
Fără țintă,
Fără grabă,
Dar cu un dor neprețuit
De viață iubind
Sub umbrele.
Când plouă
Îmi pleacă gândurile
Pe fereastră.
Se-adapă
De sentimentul iernii
Ce nu vine
Și se ascund
Sub streașina
Bunicii
În dor de ochi blajini
Și inimă
Adâncă. Continue reading
Când plouă-n zece,
Se-adună-n valuri norii
Și se pătrund cu gând de tun și fulger;
Se pleacă-n ape verile, să plece,
Până le-apucă zorii
Pleoapele-n străfulger. Continue reading
Nu știu cum plouă
La tine
Dar la mine:
Plouă stresat
Și apăsat,
Plouă divin
Cu sunet plin,
Plouă curbat,
Din cat în cat,
Plouă pierdut
Pe ochi de lut,
Plouă striat
Și eronat
Din șah în mat.
Nu știu cum plouă
La tine
Dar la mine:
Plouă nervos
Din piele-n os,
Plouă arar
Peste hotar,
Plouă fidel
Din ea… în el,
Plouă din vis
Peste abis,
Plouă cu ploi
Și cu noroi,
Din doi în doi…
Plouă
Cu iz de păcat
Spălat pe trotuare.
Plouă humă,
Pe trupuri de carne
Obosind suflete
Din mers.
Plouă nervos,
Descărcând istorii
Pe cruci sângerând.
Plouă geață
Pe flori de cireș,
Zgomot,
În case și suflet.
Plouă iertând,
Calm,
Cu muzică pe nuanță,
Limpede,
Sfârșind timpuri,
Începând timpuri.
Plouă divin,
Din mine,
Din tine,
Puțin.
Hristos a înviat!
Plouă încet,
Parțial,
Cu accent pe plete
Și ochii scurși,
De prea multă zi.
Plouă tomnatic,
Infidel,
Cu vise întoarse
Din drumul spre cer,
Punctual. Continue reading
Plouă britanic, tăcut și calm, a melodie. Din doi în doi pași, oasele își cer locul din nou în canapea, trosnind a somn neplănuit, comod.
Plouă simplu, verde, cu melci. Din întuneric, ochii înceți caută ecrane și vieți, zâmbind digital și dormitând în pleoape.
Plouă vesel, cu tort și salate. Din mână-n mână, ne îmbătăm cu veselie, de ziua lui, zumzăind „La mulți ani-uri” stridente, în melodie.
Plouă copilăresc, jucăuș, în baltă. Din umbre, degete-și cer pături și perne, tomnatic, savurând zâmbete în tăcere, pentru că de mult cuvintele și-au pierdut din consistență, plouate, a somn.
Plouă firesc, britanic, în cizme și plimbare. Iar eu îmi vând timpul pe filme și chef de împreună. Plouă…
Plouă.
Incolor, fad, pustiu.
Plouă plin, în frunze,
Cantabil, repetat, divin.
Plouă uman, firav și stins,
Ca sunetul tâmplelor tale
Când mă vezi… Continue reading
