Tag Archives: portret

Portret

tumblr_mhg8nhcaEz1r8ktnio1_500
Dacă te-aș descrie
Aș insista pe ochi
Și pe sentimente
Albastre,
Mai ales în depărtare,
De unde forma
Și zâmbetul
Liniilor fine
Nu se văd
Atât de bine.
Le-aș adăuga
Gene clipind
Copilărește
Când mă-ntind
Pentru săruturi
Pe obraz.

Aș începe o foaie
Nouă
Apoi.
Aș scrie despre
Buze
Și emoții aprinse,
Mai ales de aproape,
Când cuvintele
Se disting clar
Pe marginile întinse
În zâmbet.
Le-aș strânge
În alinturi
Când mă apropii
În puls grăbit
De revedere.

Apoi,
Aș scrie despre mâini
Și îmbrățișări firești,
Despre degetele fine
Încrucișate în ale mele,
Calde.
Le-aș adăuga
Tremurul
Iubirilor crescute
În fiecare clipă
Care uită
Să moară.

La sfârșit
Aș insista pe inimă
Și sentimente vișinii,
Mai ales când mă aprind
În ochii tăi
Care știu să zâmbească.
Le-aș adăuga
Frumusețea
Viselor trăite
În lupta
Care vindecă
Golurile strânse
În pauza
Dintre fiecare bătaie
A inimii,
Care resuscitează
Iubirea
Și-o înmulețește
În Dumnezeu:
Din doi
În unul,
Din unul
În doi:
Ping-pong.

 

Familiaritate

Voce caldă în buze ample – cireașă neagră. Ochii adânci, cu sprânceana blondă și plinul verde, pătat cu albastru și galben, subtil. Din gene, i se scurg povești neterminate iar obrajii alintă zăpezi fără culoare, alb. Gândul i se prelinge în cuvinte, repede, cu accent minor de altădată suceveancă. Trupul e firav, ca o zi de odihnă neterminată. Oasele mici, pasul pragmatic, țintind fără greș idealuri optimiste.292090_10150296417382707_7663210_n Continue reading

 

Portret într-o doară

155091_1742109476771_6636961_nDacă nu știi să te uiți în oglindă, o privești pe furiș când își aranjează zâmbetul pe buze. E naturală, ca o portocală desfăcută-n două, cu miros de primăvară coaptă. Știe să zâmbească și cu ochii, în riduri fine pe marginea firească a anilor trecuți. Când vorbește, îți amintește de tine și de pătura roz împărțită-n două pe iarbă, cu florile rupte aranjate frumos pe colțul nefolosit, la soare. Continue reading

 

Ciocolatizare


Ai ochi de ciocolată,
Obraz de ciocolată,
Buze de-alune
De pădure.
Sprâncenele-s de zahăr
Brun, ca ochii mei,
Când râd,
Iar genele-s pline
De ciocolată rasă,
Întinsă,
Ca visele mele
Când zboară,
Răsfirate. Continue reading