E timp şi pentru asta…altădată…E ceva ce mi s-a imprimat în minte cu duritatea unui tuş apăsat pe hârtie, care nu se şterge niciodată, şi ceva ce folosesc la nevoie, ca justificare a propriei mele absenţe din activităţile pe care mi le propun. Întotdeauna „mâine” pare mai colorat, mai plin de posibilităţi, mai inspirat, mai…disponibil şi mai productiv iar mintea mea nu se oboseşte să analizeze ceva ce oricum…mâine…va avea mai mult farmec.
Dar azi, când ploaia îmi cântă omofon în mii de picături şi îmi prezice despre o ieşire din casă eşuată, îmi iau inima-n dinţi şi mă dedic jocului Adinei, cu întrebări şi răspunsuri şi amintiri de cărţi citite sau…traversate pe diagonală:D. Continue reading →

0

0