Tag Archives: simplu

Fii simplu!

Privește drept. Simplu. Unde doare? În frunte? În piept? În privire? Taie puțin din suprafața închegată de așteptare fără răspuns. Se vede mai bine? E-o mică piatră între ochii tăi și inimă. Ți-a crescut dioptriile cu mult, de când îi lași greutatea să-ți întunece bătaia simplă a pulsului în iubire nu direcționată, ci atotcuprinzătoare, pentru ceea ce deja este, fără să ceri.
tumblr_me6oldPJBS1qcef46o1_500
Ascultă! Fără umbre. Unde bruiază? În buze? În gânduri? În celălalt? Mai deschide puțin urechea dreapta. Știi tu! Aia care nu ascultă, ci doar aude cum trece viața în puls, fără scop, fără putere. În tine se aude limpede. Auzi? E vocea care liniștește inima când îi crește bătaia pentru nimicuri condiționate. E cald în tine. Ia un loc și ascultă-te. E bine când nu strângi atâta praf pe margine de suflet, fără rost.

Iubește! Nu singular, nu strâmt, nu indecis. Iubește lumina de dimineață, ploaia care spală, bucuria revederii în îmbrățișare, simplitatea unui cuvânt pe care poate îl așteptai fără să știi. Iubește măruntul și grandiosul și șterge din umbra așteptării oarbe. E limpede sufletul dimineața, când nu ai apucat să-l strângi în masca cunoscută, așa-i? Iubește și uită. Trăiește. Pentru că fiecare secundă în care simți binele, e una pe care ai reușit să o câștigi, nu să o pierzi.

Ascultă! Iubești?

 

Ca-n viață

fvrious-mirrors-on-we-heart-it-485x323
E simplu:
Ca un nod strâns de 10 ori
În jurul propriei esențe,
Ca o vorbă disecată în litere
Și ecouri,
Ca un drum copleșit de praf
Și curburi aleatorii
Peste inimi stoarse
Și gânduri înghesuite
Pe pervaz. Continue reading

 

Viața n-are radical

Viața n-are radical. Se consumă simplu, în fiecare om, pe-o mărime de suflet personalizată în nivel de putere. Drumurile se construiesc drept și amplu, în majoritate. Se definesc paralele pentru fiecare univers camuflat în conținutul unui om comun. Singurele excepții sunt perpendicularele trasate niciodată la fel pe câte vreun drum aleatoriu: o coincidență bizară de intersectare a două linii apropiate sau deloc similare, a două vieți unice.6cc0bd96adcdda3a76a5ff50baff155b Continue reading

 

Vinerea comodă

Comoditate în delăsare… Doi cu doi fac patru și nu-mi mai pun întrebări adiacente. Pentru că e vineri și suflă dorul de weekend, de inutil al unei dimineți prelungite, de lejeritate perfect adaptabilă unei minți obosite.

Nu vreau! Să mă complic sau să gândesc. E liniște, azi, în privire… Ca o apă fără valuri, fără țintă. Și-mi miroase a simplitate fără detalii și a râs fără scop, cordial. Iar din lumina deodată proptită peste umbre îmi cântă un „și ce dacă?” nepăsător, distrat, repetând… Continue reading

 

Emoția lui „a fi”


E simplu
Ca un singur nod închegat între două capete
Ale aceleași ațe,
Ca unirea a două jumătăți de farfurie
Scăpată pe gresie
Din greșeală,
Ca tine când dormi… Continue reading

 

Veghe

Stare de veghe… Mi se perindă în parfum de iasomie prin fața ochilor, mă ademenește, îmi trezește simțurile. O cuprind și îi slujesc, fidel, cu accent pe fiecare virgulă, pentru că punctele nu mi-au plăcut niciodată…

Îi caut momentele: sunt mai multe așteptări decât trecuturi, și asta o întregește frumos și subtil, ca vârfurile unor linii curbe care unesc un cerc. Încă puțin până la perfect…

Îi admir răbdarea, clasică… S-a lepădat de ticul nervos al degetelor pe birou, repetat, așa cum a învățat-o odată un copil: ca un val… Așteaptă și caută, fidel, mirosind urme și adunând semne, ca-n basmele cu încercări și tărâmuri. Știe oricum că își are undeva capătul drumului, așa că alunecă în pași fermi în propria poveste. Hotărât… Continue reading