Tag Archives: soare

Copilărie


O pătură roz,
Ștearsă de ani
Și soare,
Întinsă perfect
Peste iarbă
Și păpădii,
Un radio
Cu antenă
Alergând
După semnal,
Pentru că e iar
Maroon 5
Și iubirea lui
Pe bandă,
Un tricou
Portocaliu
Înverzit de joacă,
Un oracol deschis
Pe pagina parfumată
A prietenei
Preferate,
Un lănțișor
Despărțit
În jumătate
De inimă,
O cutie muzicală
Cu o balerină
Ușor stricată
Când
Dansează,
O masă mică,
Neagră,
Întinsă la soare
Ca suport
De magazin
Care vinde visuri
Pe pahare cu sifon
Și praf de portocale,
O pereche de șlapi
Prinși cu elastic
La degetul mare,
Mult praf
Pe degete
Ținute la soare,
Un cartof copt
Sub 2 cărămizi
Și niște crengi
Cam crude,
Un pârâu plin
De broaște mici,
Cu burta
Albă,
Flori rotunde
Împletite în coronițe
Și ciuperci albe
Ieșite la soare
De sub stână,
O ciulama caldă
Cum n-am mai mâncat
Vreodată,
Un el zâmbind
Pe furiș,
De după gard,
A „bună dimineața”
Și-un stomac
Plin de fluturi
Noi,
Un Dumnezeu bun
Și cald
Care lasă joaca
Să bântuie
În drum,
Fără ploaie,
Până-n miez de noapte.

O copilărie
Așa cum
Niciodată
N-a mai fost
Și nici
Nu va mai fi.

 

Arzândă


Arde
Soare pe geană
Și
Paharul de vin
Odihnind,
În gust de bob sec,
Gânduri
Și visuri de vară.

Ard
Buze deschise,
Și
Mâinile-ntinse
Pe masa fierbinte,
În ritm de vineri,
Somnatic
Și leneș,
Cuminte.

Ard pleoape-n bujori,
Și râsete
Uscate la soare,
Ard cafele
Pe pervaz,
Arde păr amețit
De femeie
Blondă,
Pe umeri care
Ard,
Aplecați,
Sub bretele.

Ard pași
Cu toc
Scufundat în trotuare,
Arde un chef
Nebun
De plajă,
Val
Și multă
Iubire.

 

Însorire


Crește timpul.
Sub soare, florile mijesc
Din nimic
Iar mâinile se-ntind
De drag
Spre alte mâini.
Primăvara
Are gust a căpșună
Dulce
Și a zâmbet
Înecat într-un pahar
De vin roșu.

Crește timpul.
Ziua se lungește
La soare
Iar ochii se aprind
De căldură,
Și bine,
Și vis.
Aprilie
Are aromă de iubire
Reîncepută
De unde s-au împărțit
Trandafiri
Și săruturi.

Crește timpul.
Pașii se plimbă,
Aleator,
Pe poteci înverzite
Iar cerul se bucură,
Albastru,
De gene-adâncite-n
Poveste.

E cald
Iar mâinile noastre vorbesc
Despre soare.

 

Interzis


Dacă se lasă
Pe flori și frunze
Și ochi obosiți de-ntuneric,
Dacă învie
Trotuare și pași
Ronțăind iarbă rece
Sub tocuri,
Dacă se-alintă-n
Mireasmă de mugur deschis
Și de zâmbet
Dacă se-aprinde
În soare și cer
Fără pată,
Dacă aleargă
Primăvara
În vene,

E interzis
Să fii trist,
Să urăști,
Să renunți,
Să nu-ți amintești
Că e mereu
Frumos
În lume.

 

Răceală

1f357204f9a2cf44c60345c3d9a49b0d.jpg

Am luat o bucată de nor

Și ne-am acoperit ochii.

Era nevoie

De geană închisă

În amestecul ăsta aleator

De birouri și șervețele

Răcite bine

La aer condiționat.

 
Apoi,

Am aprins soarele

Și l-am rugat să se-ntindă

Mai tare.

Era nevoie

De căldură topindă

În frigul ăsta lipit

De fulare, paltoane

Și buze uscate

Pe cana de ceai.

 

La sfârșit,

Când soarele și norii

Au obosit,

Ne-am strâns în brațe.

Era nevoie

De iubirea ta

În aglomerația asta

De șervețele reci

În cuvinte răgușite.

 

Și lumea s-a oprit

Rotundă

Să ne admire

Nemurirea.

 

 

 

 

 

 

 

 

Cât

images
Mi-ar fi teamă
Să fiu soare.
Poate aș străluci
Pe chipurile
A mii de oameni
Și aș aduce bucurie
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Ziua
Să-ți spun
Cât.
Și cum să apun
Fără tine?

Mi-ar fi teamă
Să fiu ploaie.
Poate aș răcori
Buzele
A mii de oameni
Și aș aduce alinare
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Timpul
Până m-aș topi în
Râu
Să-ți spun
Cât.
Și cum să mă topesc
Fără tine?

Mi-ar fi teamă
Să fiu vânt.
Poate aș îndoi
Neputințele
A mii de oameni
Și aș aduce visare
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Lumea-ntreagă
Să-ți spun
Cât.
Și cum să respir
Fără tine?

Mi-ar fi teamă
Să fiu cuvânt.
Poate aș vorbi
În mii de oameni
Și aș aduce dezlegare
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Toate slovele lumii
Să-ți spun
Cât…

Te iubesc.

 

Bine

92711whetherweretogetherornotlovephotoloveimage
Poate ar fi bine
Să fiu lumină.
Ți-aș oglindi
Obrajii
În soare
Și m-aș juca
În părul tău.
Dar mi-e teamă că
O să zâmbești
Și
N-o să știu
Să nu te topesc
Strângându-te
În brațe.

Poate ar fi bine
Să fiu ploaie.
Ți-aș răcori
Pielea
Însetată
De apă
Și
Ți-aș răvăși
Genele
Sub umbrelă.
Dar mi-e teamă că
O să mă privești
Și
N-o să știu
Să nu fiu potop
Sub ochii tăi.

Poate ar fi bine
Să fiu inimă.
Ți-aș controla
Pulsul
În muzică
Și
Aș împărți
Bătăile
La doi.
Dar mi-e teamă că
O să mă cuprinzi
Și
N-o să știu
Să-mi opresc pulsul
Sub genele tale.

Poate ar fi bine să fiu
Tu.
Poate ar fi bine să fii
Eu.
Ne-am cunoaște
Și ochii,
Și lumina,
Și ploaia,
Și inima
Și le-am crește
Iremediabil
Împreună.

 

De când

large
Văd.
Nu mai răsare ziua
Din apusuri,
De când exiști,
Lumina se strânge
În ochii tăi
Dimineața,
Când
Sub privirile tale
Cresc oameni,
Așa cum
Altădată,
Se dilua întunericul
În răsărit
Timpuriu. Continue reading

 

Tomnindă

autumn
Fără tine
Mi-e toamnă.
Mă prind frunze
De obraz,
Mă-ncheagă-n limb
Uscat
Și mă adorm în vânt
Până mă sting
Pe margine de scoarță,
Încălzind copacii
Cum încălzim noi
Noaptea
Sufletul
De zi.
Continue reading

 

(Absent) Nemotivat

1013927_438490292917020_785638557_n
Ți-aș spune că
Nu contează umbra
Când e atâta soare.
Dar, când pielea-i albastră
De prea mult frig,
Răcoarea mă îndoaie
Și-mi tremură
Ființa
Când vreau
Să te ating,
Să-ți cer,
Să-mi fii
Prezență,
Lumină,
Peste umbră. Continue reading