Nevoie de o felie
De căldură
Cu zâmbet întins
Pe deasupra,
Pe-o farfurie de priviri
Albastre
Înotând în gene căprui.
Nevoie de un pahar
De lumină,
Cu aromă de iubiri
Fundamentale.
Pe margine:
O prăjitură îndulcită
În sărut
De revedere absurd
De fericită.
Nevoie de tine
În brațe,
Cu sufletul crescând
În mâinile mele.
Nevoie de aer
Respirând pentru doi
O singură inimă,
În ritm de primăvară
Cu flori.
Cine ești tu
Când nu ai urme
De alt om
Pe buze
Și în ochi?
Când nu exista da
În nu
Și nu
În da?
Când nu te miști
Cu pașii învățați
De-atâta vreme
Și nu ai scut
De apărat imperii
Clădite-n fortăreți
De suflet neîmpărțit?
Cine ești tu
Când binele nu-i prins
În cameră și-n poză?
Când nu ai mâini de dat
Doar când privesc umanii
Admirând?
Când nu ai vini
Pe margini de fileu
Și-atât de multe reguli
De trăit?
Când nu îți spune gândul
Să te abții
Și să nu rupi peceți
De-atâta timp lucrate
Peste oameni?
Cine ești tu
Când prețul binelui făcut
Nu-i strâns în ochii
Celor care văd
Și
Lacrimile nu-s zidite
Să atragă
Fireștile cuvinte
Mângâind?
Cine ești tu
Când nu se vede gândul
Pe litere-nnodate
Să spună doar ce-i bine
De vorbit?
Când retrăiești păcatul
Cosmetizându-i plinul
În ascunziș de suflet
Înnegrit?
Cine ești tu
Când nu te vede
Nimeni?
E mică distanța
Între
„Tu ești mai bun”
În loc de
„Eu sunt mai rău”.
Ne încurcăm în cuvinte,
Cu intenția-n ochi
Și-n mască.
E mare distanța
Între
„Eu sunt mai mare”
În loc de
„Tu ești mai mic”.
Ne definim comparativ,
Cu libertatea-n ochi,
Și-n gratii.
E strânsă povara
Între
„Tu iubești mai mult”
În loc de
„Eu iubesc mai puțin”.
Ne jucăm sufletul
Pe litere groase
Și vreme.
Am putea
Mai ușor
Să ne găsim
Pe-o linie mai puțin comparativă,
Non-intențional:
Eu sunt.
Tu?
În fiecare înfrângere
E-o victorie,
În fiecare povară
Un drum,
În fiecare speranță
Aproape iluzorie
Pe margini:
E scrum. Continue reading
Nu știu cum plouă
La tine
Dar la mine:
Plouă stresat
Și apăsat,
Plouă divin
Cu sunet plin,
Plouă curbat,
Din cat în cat,
Plouă pierdut
Pe ochi de lut,
Plouă striat
Și eronat
Din șah în mat.
Nu știu cum plouă
La tine
Dar la mine:
Plouă nervos
Din piele-n os,
Plouă arar
Peste hotar,
Plouă fidel
Din ea… în el,
Plouă din vis
Peste abis,
Plouă cu ploi
Și cu noroi,
Din doi în doi…
Trec ore pe ceas,
Parfumuri pe nas
Și cântece-n bas.
Trec frunze-n trotuar,
Trec mâini spre altar
Iubiri pe cântar,
În dar. Continue reading
N-aș fi eu
De nu te-aș certa puțin
Când mă scazi
Din ce mă aduni,
Inegal,
Și lași goluri
În proces,
Fără să pui la loc
Din tine. Continue reading
Dacă aș avea timp, poate ți-aș pândi gândurile la fereastră. Aș râde că nu știi nici acum că tăcerea ta e zgomotoasă, ca o ploaie rece după prea mult soare, ca tine când dormi și nu știi că vorbești prin somn. Și ți-aș citi pe buze când cânți fără sunet un cântec pe care îl știi de la mine, silabisind o amintire. Continue reading
Fii senin! O fată zâmbește pe carte, cu degete strânse în pagini. Din spate, un străin îi caută motive în rânduri, distras. Și e frumos când tace un zâmbet în metrouri.
Fii bine! O cizmă alunecă-ntoarsă, pe-o pojghiță fină de-ngheț. Un braț se apropie-n cale și-i scutură tremurul mâinii, râzând. Și e frumos când iarna își caută râsul copil, pe stradă. Continue reading
Serios că nu știu
Să-ți mai spun.
Mi-am tocit cuvintele
De așteptare,
Invers proporțional:
Când eu cresc, tu scazi.
Când tu crești, eu scad.
Serios că nu știu
Să-ți mai cânt.
Mi-am rupt notele
De partitură,
Fără noimă:
Când eu cânt, tu apari.
Când tu cânți, eu dispar.
Serios că nu știu
Să-ți mai fiu.
Mi-am încurcat sufletul
În gânduri,
Iresponsabil:
Când eu sunt, tu pleci.
Când tu ești, eu vin.
http://www.youtube.com/watch?v=YNi_TwKP6UY
