Da,
Avem cute pe buze
De prea multe cuvinte
Spuse in van
Pe o durere.
Avem ochii mari
De privit suflete
Pe gaura cheii,
Cu sprânceana mică
De teamă
Să nu se apropie.
Avem mâinile grele
De strâns degete
În pumn,
La fiecare piatră. Continue reading
Viitorul meu
Se leagănă pe-o ață
Subțire,
Abruptă,
Ca zâmbetul tău,
Ușor diluat
Când nu mai știi
Să fii om.
Continue reading
E cald și-n mine crește o părere. Se agață de neuroni și se leagănă copilăros, încălzind potențiale. O posibilă întâmplare aici, un vis aproape împlinit acolo, și așa mai departe… Iar părerea crește, cu fiecare zâmbet.
Continue reading
Viață lentă, alunecoasă, cu miros de acasă și dor de mâna mamei scârțâind pe clanță în semn de „n-ai făcut ochi și e dimineață”. Viață cu miros de cafea cu lapte, savuroasă, tăcută și caldă, ca un sărut pe obraz, așteptat de multă vreme.
Continue reading
Mi-a ieșit o minune în cale. Avea acoperiș de draniță și gust de vișine coapte în vârf de crenguțe firave, acre și dulci. În jur răspândea parfum de trandafiri roșii, albi și galbeni, iar din îmbrățișare i-am auzit vocea mamei, în zâmbet: „Ai ajuns?”.
Continue reading
Azi te-am văzut trecând,
Iubire.
Aveai pași împiedicați
Așa că te-am oprit
Și ți-am spus, atentă,
să te uiți la șireturi… Continue reading
Teama… îți umbrește visele și îți construiește ziduri în fața dorințelor, îți izolează gândul în tăcere, una care țipă neputincios pe dinăuntru, îți consumă timpul construind drumul spre înapoi mai mult decât spre înainte și îți face din viitor un trecut uzat, spre care revii fără idee, instinctual. Pentru că, până la urmă, trecutul are siguranța faptului consumat…
Rece, cu tremur emotiv resimțit în ceafă, teama te blochează în așteptare… Paradoxal dorinței de a zice sau face ceva, aștepți, dar îți dorești rezultatul luptei, deși efortul tău unic e așteptarea…
Continue reading
Mă simt mică. M-am micșorat c-un gest în minus și unul în plus,… dar nu pentru mine. M-a ghemuit nesiguranța inimii și hotărârea gândului. De a merge clișeic mai departe, de a-mi trăi prezentul pentru a-mi câștiga viitorul. Un joc în care teoria e întotdeauna mai puternică decât practica.
Mă cer sufletului întreagă azi… Ce suflet. Nu înțelege că dorința trebuie să se vrea posibilă, ca să se împlinească. Și plânge, dar niciodată la suprafață, pentru că nu știe să se apere altfel.
Continue reading
Cu pluguşorul încâlcit între degete şi cu anul nou mai bun încărcat în desaga dorinţelor, mă pregătesc timid să vă urez de bine.
Nu mă lasă inima să ridic paharul fără să vă închin de sănătate: să vă fie anul an fără povară şi să-nfloriţi în suflete copii. Din bucuria voastră să dăruiţi mereu celor din jur, pentru că dăruită, creşte în suflet şi se înmulţeşte.
Încercările să vă fie înţelepciune spre împlinire şi spre bucuria aprecierii a ceea ce aveţi şi a ceea ce puteţi dobândi. 
Continue reading
Cineva înțelept spunea odată: „Today is a gift. That’s why it is called the PRESENT”. Continue reading
