Se topesc
Tocuri
Pe trotuare.
Miroase a smoală
Încinsă
Și a zâmbete
Lipite
De înghețată
Și de pepene
Verde.
Strigăte de
Copii
Se-avântă-n piscine
Și-n clătite
Cu ciocolată
Care-și regretă
Căldura
Alungată
Pe geamuri
Mereu
Deschise.
Îmbrățişările
Se refuză
A mia oară;
E prea cald,
E prea mult
Să-ți simt
Respirația
Pe umeri.
Mâinile mici
Se lipesc,
Totuși,
De gât,
De mâini
Și de picioare,
Până-s acceptate
Chiar și atunci
Când ard
De prea mult soare
Sau prea multă
Iubire.
Visăm
La ploi reci
Și la eșarfe
La gât,
La răcoarea pașilor
De dimineață
Pe gresia
Rece.
Nu mai putem
De atâta
Căldură.
Ne mișcăm
Mâinile
Doar pe limonadă
Și regretăm
Că e caniculă
Sau prea frig
Sau prea multă ploaie
Sau prea multă
Viață.
Doamne,
De ce ne-ai făcut
Așa
Nemulțumiți
De pământ?
Oare ca să-ți căutăm
Raiul
În fiecare
Secundă?
Răcorește-ne Tu
Inimile
Că-i prea cald
În buzele
Fripte
Care nu mai știu
Să se roage
De prea plinuri.
