Tag Archives: ploaie

Punct.


Măi, da plouă cu înverșunare!
Se zăpăcesc frunze
Pe paltoane,
Se zburlesc gene,
Rimelate,
Și-i vânt
Și gri,
Și baltă,
Ca-ntr-o poveste
Pe tărâmul celălalt,
Întunecat,
Unde luptă
Cot la cot
Zmei și-mpărați
În vârtejuri.

Vuiește la geamuri un vânt,
De se ridică puf
Din piele,
Zăpăcit de întâmplare.
Se-ncolăcesc fulare
Peste umeri
Și-i frig,
Și-ntuneric,
Și umbră,
Ca-ntr-un coșmar
Înghesuit pe-un coridor
Cu ecouri
Și urme de pași
În podele,
De se tot simt în ceafă,
Puls
Și tremur.

E toamnă cu vârtej
Și rupere de nor,
De nu-ți vine
Să-ți scoți la plimbare
Ciorapii de lână
Și căciula de blană.
Punct.

 

La pas


La pas, străzile dor
Sub tălpi de carton,
Cu miros de mucegai
Și muzică veche
Picurând pe umbrele
Săruturi de frunze,
Ritmic și inegal,
Ca bătăile imprundente
Ale inimii
Unui îndrăgostit
Confuz.

La pas, visele strâng
Sub gene de pluș
Toate emoțiile scurse
Din norii clădiți
Peste frunte,
Amețind la braț,
Iubiri electrice,
Ca buzele imprundente
Ale sărutului
Unui îndrăgostit
Confuz.

La pas, toate amintirile
Se construiesc egal,
Cu fiecare toc
Înfipt în trotuar,
Cu fiecare zgomot
De inimă-nvățând
Ritmul celeilalte
Inimi.

Pentru-o viață sănătoasă, mișcați-vă inima cel puțin o viață în fiecare zi:

Înspre cealaltă
Inimă.

 

Frecvențe

tumblr_nctw1dG6E81ssqam8o1_500[1]
Dacă iei o toamnă
Și o storci de ploaie
Și de frunze apuse,
Dacă întorci cocorii
Și zborul din drum
Și îi odihnești în copaci,
Dacă închizi caloriferele
Și dai drumul la soare
Și la mare,
Dacă ascunzi gecile
Pelerinile roșii
Și norii de pe tavan,
Dacă usuci bălțile
Și întinzi la loc
Trotuare calde și limonade,
Dacă tai mâneci în tricouri
Și aduni săruturi calde
Pe frunți și umeri goi,

S-ar putea să îți dea vară
După egal.

Dar n-o să-ți iert
Mirosul de ploaie,
Obrajii înghesuiți sub umbrelele
Roșii,
Cizmele cu cataramă,
Mâinile strânse
Și zâmbetul de sub plapumă
Dimineața.

Mai bine
Pe frecvență de toamnă
Și iubiri cu șosete
Flaușate.

 

Toamnă simplă

ele4
Dimineaţa
Îşi stoarce genele
Pe pervaz:
Gene de cristal
Cu aroma de toamnă
Târzie.

Umbrelele
Dansează firesc
Pe trotuare:
Oameni de birou
Cu toc de noroaie
Şi baltă.

Mâinile
Încâlcesc inimi
În buzunare:
Inimi matinale
Cu zâmbete ude
Prin frunze.

 

Plouândă

tumblr_ldc4ql8JWb1qcv9rio1_500
Presez
Răcoare
Peste zgomotul
Căldurii
Înăbușind
Păreri
În zâmbete
Scurte.

Să plouă
Cu trudă,
Să se stingă
Mirosul de asfalt
Încâlcit
În inimi
Transpirate
De saună
Și gânduri
Topite.

Să desenăm
Umbrele
În râsete
Ude.

Să plouă!

https://www.youtube.com/watch?v=NUh0i7tJpTk

 

Împărțim

tumblr_min1v7hvL41qfdxnfo1_500
Hai să mai împărțim
Niște ploi
Din nori la doi.
Iar, când o fi să obosim,
Să ne oprim
Doar să ne mai iubim.

Hai să mai împărțim
Din noi
La doi.
Să ne lipim târziu
Când n-o să mai fim
În mine
Mai mult decât în tine.

Hai să mai împărțim
Din tot ce iubim:
Din ploi,
Din noi,
Din unul în doi,
Până n-o să ne-amintim
Să mai murim.

https://www.youtube.com/watch?v=NUh0i7tJpTk

 

Pic.

large
Plouă
Încet.
Norii-și plâng
Soarta muritoare
Pe trotuare.

Plouă
Vesel,
Cu umbrele
Îmbrățișate
Pe stradă,
Din greșeală.

Plouă
În pelerine
Și-n poșete,
Așezate-n grabă
Pe coafuri
Londoneze.

Plouă
Pe ochi
Și pe buze,
Strivind săruturi
Nemaiîntâmplate.

Plouă
În iubiri,
Ca-ntr-o muzică
Abia inventată.
În ritm de inimi
Unite,
Picurând viață
În fiecare bătaie:
Pic, pic.

 

Cât

images
Mi-ar fi teamă
Să fiu soare.
Poate aș străluci
Pe chipurile
A mii de oameni
Și aș aduce bucurie
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Ziua
Să-ți spun
Cât.
Și cum să apun
Fără tine?

Mi-ar fi teamă
Să fiu ploaie.
Poate aș răcori
Buzele
A mii de oameni
Și aș aduce alinare
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Timpul
Până m-aș topi în
Râu
Să-ți spun
Cât.
Și cum să mă topesc
Fără tine?

Mi-ar fi teamă
Să fiu vânt.
Poate aș îndoi
Neputințele
A mii de oameni
Și aș aduce visare
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Lumea-ntreagă
Să-ți spun
Cât.
Și cum să respir
Fără tine?

Mi-ar fi teamă
Să fiu cuvânt.
Poate aș vorbi
În mii de oameni
Și aș aduce dezlegare
În suflete,
Dar nu mi-ar ajunge
Toate slovele lumii
Să-ți spun
Cât…

Te iubesc.

 

Bine

92711whetherweretogetherornotlovephotoloveimage
Poate ar fi bine
Să fiu lumină.
Ți-aș oglindi
Obrajii
În soare
Și m-aș juca
În părul tău.
Dar mi-e teamă că
O să zâmbești
Și
N-o să știu
Să nu te topesc
Strângându-te
În brațe.

Poate ar fi bine
Să fiu ploaie.
Ți-aș răcori
Pielea
Însetată
De apă
Și
Ți-aș răvăși
Genele
Sub umbrelă.
Dar mi-e teamă că
O să mă privești
Și
N-o să știu
Să nu fiu potop
Sub ochii tăi.

Poate ar fi bine
Să fiu inimă.
Ți-aș controla
Pulsul
În muzică
Și
Aș împărți
Bătăile
La doi.
Dar mi-e teamă că
O să mă cuprinzi
Și
N-o să știu
Să-mi opresc pulsul
Sub genele tale.

Poate ar fi bine să fiu
Tu.
Poate ar fi bine să fii
Eu.
Ne-am cunoaște
Și ochii,
Și lumina,
Și ploaia,
Și inima
Și le-am crește
Iremediabil
Împreună.

 

Seră

Rain_Falling_Down_by_jamoona2
Bucureștiul e
O seră
Încâlzită la soare,
Intens.
Pe stradă cresc
Oameni seci
De înțelesuri
Până la prima ploaie.
Apoi,
Pe lângă umbrelă,
Se strâng oamenii
De buruieni,
Se spală păcate
Pe metru pătrat,
Avid,
Ca pasul grăbit
Coborât din tren
După prea multă
Așteptare.
http://www.youtube.com/watch?v=pFbjE7NFmUIc