Câteodată,
Ne bucurăm atât de mult
Că nu suntem singuri,
Încât ne adaptăm,
Voit,
Celei mai apropiate
Priviri.
Învățăm
Să privim altfel,
Cu ochii împrumutați,
Bucurându-ne
De nou și de întâmplare.
Pășim, temător,
Pe urmele adâncite deja
Și simțim că
E bine așa…
Când altcineva
Ne trasează viața
Și sensul.
Câteodată,
În înghesuiala asta
De descoperire
Și non-singurătate,
Nu mai realizăm
Binele și răul.
Uităm că suntem
În afara celorlalți
Și devenim,
Încet, încet,
Un amestec de suflete.
Și nu mai știm
De ce plecăm,
De ce venim
Și de ce
E atât de ușor
Să ne uităm
Conținutul,
Doar pentru că
Cineva
Într-o zi în care
Ne simțeam singuri
Ne-a spus
Bună dimineața.
Amestecul continuu de oameni și păreri dăunează grav sănătății.
Pentru o viață sănătoasă, trasați o limită clară între
A FI
și
A FI PRIN CEILALȚI.
