Tag Archives: oameni

Exces


Câteodată,
Ne bucurăm atât de mult
Că nu suntem singuri,
Încât ne adaptăm,
Voit,
Celei mai apropiate
Priviri.

Învățăm
Să privim altfel,
Cu ochii împrumutați,
Bucurându-ne
De nou și de întâmplare.
Pășim, temător,
Pe urmele adâncite deja
Și simțim că
E bine așa…
Când altcineva
Ne trasează viața
Și sensul.

Câteodată,
În înghesuiala asta
De descoperire
Și non-singurătate,
Nu mai realizăm
Binele și răul.
Uităm că suntem
În afara celorlalți
Și devenim,
Încet, încet,
Un amestec de suflete.

Și nu mai știm
De ce plecăm,
De ce venim
Și de ce
E atât de ușor
Să ne uităm
Conținutul,
Doar pentru că
Cineva
Într-o zi în care
Ne simțeam singuri
Ne-a spus
Bună dimineața.

Amestecul continuu de oameni și păreri dăunează grav sănătății.
Pentru o viață sănătoasă, trasați o limită clară între
A FI
și
A FI PRIN CEILALȚI.

 

Inima plină

your_heart_is_an_empty_room_by_youreuglykbie.jpg

 

Ce nu înțeleg e cum

Oamenii luptă

Atât de mult

Pentru lucruri:

Pentru fiecare colț

De pământ,

Fiecare virgulă

Pe o foaie cu ștampilă,

Pentru fiecare buzunar

Care se vrea plin,

Pentru cuvinte atât de multe

În taste

Încât nu mai există

Prietenii

Fără emoticoane,

Pentru fiecare urmă de lut

Care să le justifice

Zdruncinarea

Pentru nimic.

 

Ce nu înțeleg e cum

Oamenii nu mai caută

Oameni

Pentru a-și umple inima,

Ci lucruri,

Pentru a-și umple mintea

De iluzia

Unei inimi

Pline.

 

 

 

 

 

 

Nu, da…

large
Nu judeca
Zâmbetul
Pe care nu-l găsești
În oameni.
Nu toate inimile
Au învățat să împartă
La timp.
Mai bine
Descarcă tu
Bucuria
În ochii care
Nu o mai cunosc.

Nu judeca
Păcatul
Pe care crezi că-l vezi
În oameni.
Nu toate sufletele
Au învățat să trăiască
La fel.
Mai bine
Dăruiește tu
Exemplul
În mințile care
Nu îl mai așteaptă.

Nu judeca
Iubirea
Pe care nu o înțelegi
În oameni.
Nu toate inimile
Au învățat să iubească
La fel.
Mai bine
Iubește tu
Frumos
Sufletele care
Nu mai știu să simtă.

Mai bine fii tu
Ceea ce vrei să vezi
În oameni.

 

De mâine

Universul se învârte în jurul fiecărui suflet. Ochii văd straturile de pământ depuse, cu dioptriile la care au muncit toată viața, mult prea personal. Fiecăruia dintre noi i se refuză câteodată felul doi sau desertul. Fiecare își strânge lacrima pe obraji, ca și cum n-ar mai exista mări sărate pe lume, în atâtea suflete. Fiecare crede că nu există cruce mai grea decât cea pe care o poartă atunci când, în luptă, nu câștigă podiumul, după prima lovitură.timthumb.php
Continue reading

 

PS

images (1)
A avea
Lucruri:
Le strângi,
Le plătești,
Le aduni pe masa din sufragerie
Și
Le admiri
Cu mintea plină
De mărunțișuri
Fără conotație
Umană,
Dar
Care încântă
Prin culoare.
Când mor,
Sufletul crește
În loc să scadă,
Pentru că lasă în urmă
O povară. Continue reading

 

Fără să plec

Just_Breathe_by_bekind20thers
Entuziasm.
Cuvintele mor
Înainte de a fi
Scrise.
Iubirile trăiesc
Oamenii
Înainte de a fi
Definite.
Distanțele se topesc
Înainte de a fi
Calculate,
Bucuriile explodează
Înainte de a fi
Măsurate. Continue reading

 

Pierdut cuvinte. Le declar nule.

tumblr_m61i41Z4ve1r60zhwo1_500_large
M-am pierdut
Puțin.
Prin lume,
Prin suflete împărțite
În corpuri împodobite
Cu ochi frumoși,
Atât de frumoși
Încât,
Când nu-i privești,
Dor.

M-am pierdut
Puțin.
Prin locuri,
Prin magia pădurilor
Încă verzi,
Prin geamurile-n ramă
Albă
Și prin ușile deschise.
Atât de departe,
Încât,
Când nu le stai în prag
Doare.

M-am pierdut
Puțin.
Prin mine,
Prin celulele înviind
Adevăruri,
Prin mâinile prinse
În mâini,
Prin iubirile crescând
Iubiri
În fiecare ochi,
Până mi-am pierdut
Suflul,
Cuvintele,
Emoțiile,
De prea mult suflet câștigat
Deodată,
Pe milimetru pătrat
De viață.

 

Să nu furi!

Morelli
Din ochii buni
Speranța din privire,
Din oamenii aprinși
Motorul de schimbare,
Din pleoape plânsul
Furtunilor trecânde,
Din buze literele
Marilor idei.
Continue reading

 

Pământ

the_roots_of_our_love____by_escaped_emotions
Oamenii cresc din pământ,
Firesc.
Unii au rădăcini
Puternice:
Trăiesc intens,
Mult,
Cu picioarele lipite
De lut
Și fața spre soare,
Respirând viață
Prin pori.
Când anii trec
Și rădăcinile își pierd
Din elasticitate,
Ploaia le putrezește
Esența
Și oamenii își respiră
Ultimele seve
Până devin
Una cu pământul. Continue reading

 

Minimalizare

earth-hand-hands-hipster-photo-Favim.com-276562_large
Suntem mici,
Cât o nucă
Bătută-n perete –
Un perete rotund,
Cu formă de apă
Și pământ.

Suntem mici,
Cât un soare
Desenat în colțul paginii
De un copil talentat:
Jumătate suflet,
Cizelat,
Cu raze atrăgând
Lumină,
Jumătate lipsă;
Partea pe care
N-o vedem
E întotdeauna
Mai mică.
De teamă,
Oamenii nu cresc
Decât în partea
Care dă spre ceilalți.
Potențialul
Se ține în spate
Unde nu le vede
Nimeni
Eșecul
Sfârșitului
Fără început.

Suntem mici,
Cât un suflu de
Dumnezeu
Într-o zi
Din veșnicie.
La fiecare respirație
Divină
Câte un suflet
Își abandonează,
Omul
Pentru eternitate.

Suntem mici,
Cam cât o senzație
De iubire
Într-o privire
Aleatorie,
Pe stradă.

Și sunt atâtea
Priviri
Aleatorii!…