Tag Archives: asteptare

Nerăbdare

Nu știu despre voi

Dar eu nu mai am

Răbdare.

Mă strânge timpul.

Mă doare pielea

Și ochii,

Mă ard buzele

De cuvinte

Sau de lipsa lor

Iar sufletul

Se înghesuie

Într-un colț

De mine,

Doborât

De așteptare:

Să iasă soarele,

Să fie cald,

Să fie lumină,

Să vină seara

Sau dimineața,

Să simt miros de cafea,

Să alerg pe plajă,

Să construiesc:

O casă

Sau măcar

O poezie,

Să râdă copii

La ușa de intrare,

Să mă ascund

De orice mișcare,

Să citesc,

Să dorm,

Să fie vacanță,

Să plouă vara,

Să alerg,

Să plec

Sau să vin,

Să iubesc mai mult,

Să simt mai mult,

Să mă rog mai mult,

Să trăiesc mai mult,

Să fiu!

Apoi, mă întorc

Pe partea cealaltă

De mine,

Și mai aștept

Puțin:

Tic-Tac!

 

Spune-mi

hug
Am nevoie
Să îmi spui
Ce culoare are
Timpul
Dintre noi.
Sper că nu galben.
Nu mi-a plăcut niciodată
Vesta primită cadou.
Nu-mi scotea în evidență
Ochii.
Poate că e verde.
Ar avea miros viu
De frunză care renaște
Primăvara.
Și nimeni nu știe
Mai bine decât noi
Cât întinerește
Revederea.

Am nevoie
Să îmi spui
Ce gust are
Așteptarea
Dintre noi.
Sper că nu amar.
Nu mi-a plăcut niciodată
Cafeaua fără zahăr.
Nu-mi bucura dimineața
Fără ciocolată.
Poate că e dulce.
Ne-ar energiza obrajii
În zâmbet cunoscut
De iubire.
Și nimeni nu simte
Mai bine decât noi
Ce gust bun are
Îmbrățișarea.

După atâta dor
De aproape.

 

Sacrificii

233
Câteodată
Va fi nevoia
Să taci.
Știi ce e mai trist
Decât o femeie
Care așteaptă?
Una care e nevoită
Să uite.
Pentru că dacă ar spune
N-ar fi vreo diferență
În celalălalt.

Câteodată
Va fi nevoia
Să stai.
Știi ce e mai greu
Decât să mergi
Spre nicăieri?
Să fii nevoit
Să stai pe loc.
Pentru că dacă ai merge
N-ar conta
În celălalt.

Câteodată
Va fi nevoia
Să lupți.
Știi ce e mai gol
Decât să n-ai
Un scop de atins?
Să nu știi pentru ce
Să lupți.
Pentru că dacă ai lupta
N-ar fi mai cald
În celălalt.

Câteodată
Va fi nevoia
Doar să iubești.
Știi ce e mai trist
Decât să n-ai
Un suflet alături?
Să iubești așteptând
Pe margine.
Pentru că dacă ai spune
N-ar fi mai ușor
Drumul
În celălalt.

Și, totuși,
Cine să mai fii
Fără iubire?

 

Dans

tumblr_ncwey3wuTh1so3o27o1_400
Știi copilul ăla
Zăpăcit
Care te aștepta
Seara
La o gură de cafea?
Încă te așteaptă.
Doar că a pus
În ceașcă
Dor,
Putere,
Speranță
Și un pic
De Dumnezeu.
Atât cât să
Nu orbească
Lumina revederii
Și ochii tăi
Calzi.

Știi cuvintele alea
Multe
Care îți scuturau
Urechile
Prea de dimineață?
Încă vorbesc.
Doar că au pus
În litere
Inimă,
Minte
Și un pic
De cer.
Atât cât să
Nu împovăreze
Spatele
Pe care-l ținem drept
Împreună.

Știi povestea aia
Frumoasă
Care îmi adormea
Genele
Când râdeai?
Încă trăiește.
Doar că rața
E acum un suflet
În care a crescut
Încă unul:
Cu bucurii,
Cu tristețe,
Cu drum întortocheat
Și final fericit.
Ca după lupta
Din tărâmul celălalt.

Știi speranța aia
Amăgitoare
Care ne deschidea
Inimile
În bucurie?
Încă luminează.
Doar că a pus
În rețetă:
Stropi de realitate,
Cu distanțe,
Cu pași înainte
Și înapoi,
Ca într-un dans
De viață
Din care nu ieșim
Până nu ne topim
În iubire.
Mereu.
https://www.youtube.com/watch?v=5W1-FXnlpK0&feature=share

 

„Cea” care așteaptă

Cu brațele strânse, îmbrățișez trecutul. Are culoarea albastră, fără a fi trist. Și gust de pizza asezonată cu mult cașcaval peste. Desertul e o ciocolată cu alune, împărțită pe sub mânecă. Ochii mei sunt deschiși și zâmbesc, în amintirea mâinilor care se strâng până doare. Râd. Și știu că nu pot împărți departele în ore, pentru că încă e mult timp până la „împreună”, deși împreună n-a încetat niciodată. Un paradox fin, din care ies jumătate, așteptând să vii. Să-mi completezi puzzelul deschis într-un august transpirat de căldură și inevitabil.3081442705_1_3_69xh5xZ3

Cu buzele mici, zâmbesc. Prezentul e simplu, împărțit în lucruri mărunte: un pic de soare luminând chipuri, un zâmbet furișat de un copil care îmi țintește noii ochelari, o doamnă atenționându-mi eticheta nouă de pe bluză, o ironie fină care schimbă dispoziții și un pahar de vin pentru somn. Orele curg și speranța crește. Într-o poveste care n-a murit niciodată, doar s-a rătăcit puțin în tărâmul zmeilor.

Cu sufletul înjumătățit, aștept. Cerul vindecă, acolo unde pământul nu știe să simtă fără întuneric. Ești aici. N-ai plecat niciodată. Ne vom reîntâlni într-o gară, așteptându-ne sufletele, ca după o zi de muncă în care n-am avut timp să ne spunem bună dimineața. Cu bucuria unui copil care primește un cadou și se îndrăgostește de bucuria cu păr albastru din ambalaj, aștept. Și știu că n-o să mai pleci niciodată. Pentru că cei care se întorc, n-au știut să renunțe. Doar să lupte respirând singular, în credința că distanța le va crește sufletul. În cer.

 

Sigur

-3-summer-we-heart-it-33210652-2816-2112
Ți-aș spune că
Nu e sigur
În inima mea.
Că e cald
Și e frig,
E plin
Și e gol,
E azi
Și e mâine.
Dar nu pot să te mint.
Așa că-mi port
Iubirea
În puls tăcut
Și în tăcere.

Ți-aș spune că
Nu e sigur
În ochii mei.
Că e nimic
Și tot,
E zâmbet
Și lacrimă,
E dor
Și prezent.
Dar nu pot să te mint.
Așa că-mi port
Iubirea
În ochi închis
Și în tăcere.

Ți-aș spune că
Nu e sigur
În visul meu.
Că e umbră
Și lumină,
E rău
Și bine,
E ispită
Și Dumnezeu.
Dar nu pot să te mint.
Așa că-mi port
Iubirea
În dor crescând
Și în tăcere.

Ți-aș spune că
Nu e sigur
În iubirea mea.
Că e aprins
Și stins,
E minune
Și cădere,
E noi
Și tu.
Dar nu pot să te mint.
Așa că-ți port
Și ochi,
Și suflet,
Și iubire
În suflet sigur
Și-n tăcere.

 

Răbdare

heart-it-web[3]
Fiecare palmă
Are un revers.
Avem doi obraji
Ca să-l întoarcem
Pe celălalt
După fiecare
Lovitură.
Iertarea
E când privești
În ochii prăbușiți
Cu bucuria
Unui suflet mare. Continue reading

 

Rotund

couple-holding-hands-photographic-p_large
Gândul meu
Urcând în gândul tău,
Cu frumusețea cuvintelor
Pe care nu le spunem
Încă.
Albastru
De glob crescând
În priviri căprui,
Cu puterea impactului
Pe care nu-l surprindem
Încă.
Mâna mea
Strivită-n mâna ta
Cu așteptarea-n tremur
Pe care nu-l cunoaștem
Încă.
Zâmbetul tău
Simțind zâmbetul meu
Sub obraji,
Cu frumusețea îmbrățișării
Abia imaginate.

Oprește visul,
Doamne.
E preț de realitate
Rotundă.
Ca sufletul tău
Crescând în sufletul meu,
Fără limită,
Dar întreg.

 

„Credulizare”

travel-diary-how-a-bus-ride-made-me-consider--L-CfqcZQ
Mă strânge pielea
De dimineață.
În goană,
Am strâns în pori
Mâini, ochi, buze,
Sânge și praf,
Avid,
Non-selectiv,
Credul.
Mă strânge pielea:
De prea mulți oameni,
În mai puține suflete. Continue reading

 

Iubirea


A început să mă doară cuvântul.
S-a trezit fără suprafață,
Slăbit,
Ca dintele cu smalțul ciobit
De o lămâie
Prea acră. Continue reading