Îți iubesc obrajii moi, care se încruntă în riduri rotunde de atâţia pupici apăsați, mânuțele care se agaţă de umeri, de piele, de inima întreagă. Îți iubesc ochii mici, de culoarea mării pe timp de furtună, care zâmbesc și se pierd sub pleoape și care varsă lacrimi de crocodil când nu sunt adorați.

Îți iubesc gurița mereu întredeschisă, într-o mirare continuă în fața vieții, dar care râde atât de colorat când o alinţi încât te întrebi cum de Dumnezeu ne-a dăruit atât de mult cer într-un trup atât de mic.

Îți iubesc piciorușele pufoase cu gust de copilărie și bebeluşeală, care se apasă perfect sub degete și se gâdilă profund, că doar aşa se tratează un copil adorat și vesel. Îți iubesc vocea ușor răgușită care mă strigă de un milion de ori pe zi, doar ca să răspund “Da” și să mă știe aproape, doar ca să-mi povestească în cuvinte neînțelese de nimeni despre bebeluși puși la nani și acoperiți de toate prosoapele de bucătărie, ca să nu le fie frig.

Îți iubesc îmbrățișarea întreagă, cu mâinile și picioarele strângându-mi pielea ca să nu mă dezlipesc, cu obrajii adânciți în umerii mei tari, numai bine cât să-ți respir părul iar și iar, fără să mă satur vreodată să-ți sărut tâmplele cu miros de cer.

Îți iubesc încăpățânarea profundă, toate “Nu”-urile prin care te impui ca om întreg și hotărât că merită o răsplată dulce înainte de masă. Îți iubesc pașii săltând de pe un picior pe altul, demonstrându-mi că au învățat să sară, un fel de mers sărit, necunoscut omenirii încă, dar care demonstrează hotărâre și umor, amestecate iremediabil într-o drăgălășenie de vis.

Îți iubesc părul lung și des, în valuri, care nu stă niciodată prins, dar care are aură de prințesă, indiferent de cum rezistă zilei. Îți iubesc din ce în ce mai mult cuvintele repetate despre “tati”, “mami”, “Nina” (un fel de Evolet reinterpretat) și despre tot ce vezi pentru prima oară în lume.

Îți iubesc bucuria din fiecare zi, neumbrită de nimic vreodată, care ne demonstrează, iar și iar, că sufletele mici se nasc din cer și lumină, de care încearcă, la nesfârșit, să ne molipsească. Îți iubesc toată ființa mică, dar cu personalitate cât un munte și un vis la un loc, pe care nu știu cum să le absorb mai mult în fiecare clipă.

Te iubim atât de mult încât nu mai știm cum era viața fără tine. Îți mulțumim că ne crești inimile în fiecare clipă și că ne înveți că raiul începe cu fiecare voce de copil care ne videcă din goluri.

Ești o minune toată! A doua noastră minune întreagă! De doi ani îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ce ești și te iubim mai mult decât am putea explica vreodată în cuvinte.

La mulți ani, Ava, bucata noastră de cer, frumoasa noastră cu bucle minunate și râset zglobiu! Ești tot ce ne-am putut dori vreodată și promitem să te ținem de mânuță toată viața!

0

0