1. Mi s-a urât de vise, repere de iubire,
De luni trăite-n umbră, speranţă-n nemurire…
Aş vrea să smulg cu mintea culorile durerii,
Să umplu amintirea de rodul învierii…
2. Să fac doi paşi spre viaţa ascunsă-n paradis,
Să cred şi să nu caut lumina unui vis;
S-adorm în fericirea uitatei primăveri,
Să fur din perfecţiunea pierdutelor tăceri…
3. Mi s-a urât să caut iar foc in amintiri,
Să-mi plimb privirea oarbă prin semne, prevestiri…
Aş vrea să-mi fie suflet un râset de copil
Iar gândul joc, viaţă, cântec de vară, stil…
4. M-aş înrudi în cale cu basme şi poveşti
Să uit de neputinţa rutinelor fireşti;
Mi-aş prinde-n lături aripi să zbor din vid şi ceaţă
Să vindec printr-un zâmbet edenica speranţă…
