Nu, să nu mă adaugi pe facebook! O să-ți invadez căsuța virtuală fără să mă inviți înăuntru, doar pentru că pot. O să-ți cotrobăi printre poze ca să te descopăr static și cu zâmbetul pe buze, o să-ți fur din muzică și o s-o ascund în playlist-urile mele. O să-mi spui că vorbesc prea mult, dar eu n-o să mă opresc, pentru că de multe ori vorbele îmi țin loc de fapte atunci când mă intimidez.

Extravertită, o să îmi hrănesc dependența cu clikuri și cu likeuri până n-o să mă mai iei în seamă. Comentariile mele vor fi mai tot timpul de prisos iar dacă până acum mă admirai, de când îți vizitez casa și îți fur din „personalitate”, o să începi să mă eviți sau o să-mi răspunzi pasiv întrebărilor. Iar eu o să am ultimul cuvânt, nu pentru că aș câștiga, ci pentru că n-o să mai vrei să îmi răspunzi după al zecelea reply.

O să-mi împart și eu, cu generozitate, din credințe și păreri iar wall-ul meu o să cânte mai tot timpul câte o melodie, pentru că nu pot să mă abțin să nu ți-o dedic și ție. Asta o să te mai liniștească un pic și o să gândești pentru o perioadă că totuși „e fată bună, că e darnică”. Dar o să regreți, pentru că după like-ul tău desenat frumos sub melodia mea o să-ți răsplătesc bunăvoința cu mai multe gesturi de generozitate: like-uri, comentarii, păreri, nesfârșite păreri, enervante și redundante. Pentru că dependența de facebook se hrănește cu oameni și cu ceea ce oamenii împart.

Îmi voi zice că nu fac nimic greșit în socializarea forțată pe care ți-o propun. Dar tu o să regreți. Poate o să îmi doresc chiar să fim prieteni, chiar dacă nu te știu atât de bine în realitate. Așa că… nu mă adăuga pe facebook! Pentru că vorbesc mult, râd, explorez, sâcâi și enervez… prin generozitate.

PS: Dacă facebookul ar fi viață, am înțelege? http://www.youtube.com/watch?v=aDycZH0CA4I

0

0