Senzație de oboseală acută, chinuitoare. Frig ucis odată cu scârțâitul ușii și lepădarea paltonului rece pe cuier. Amorțeală în oase și lene binevenită, cu întinderi morocănoase și pași lenți până la bucătărie și înapoi.
Ghemuire călduroasă sub plapumă cu plușul în brațe. „Nu, n-o să dorm, e duminică…”. Pleoapele se închid contrar comenzilor, filmul se lasă întrerupt și părul își face loc în pernă, greoi. 
Somn adânc, paralizant, vrând parcă să recupereze toate orele pierdute când noaptea atrăgea idei niciodată la fel de bune, meditații niciodată la fel de profunde, conversații niciodată la fel de surprinzătoare. Somn crunt, cu ochi crescuți de vise, cu luptă fără conținut, pentru că nu-mi amintesc nimic acum.
Deși îi urăsc inutilitatea practică și modul în care, puțin câte puțin, rupe din firul vieții, i-aș dedica o odă. Pentru că nimic nu egalează somnul odihnitor de amiază, cuibărit în oase după prânzul cald, cerându-și drepturile titanice, acaparant.
Oricât i-aș nega consistența, nu pot să-i fur drepturile de autor al visului. Se întrece în imaginație, își plimbă pașii în tărâmuri fantastice, lasă în urmă gust amar sau dulce, își cunoaște atotputernicia și profită deplin de ea, pentru că somnul fără vise e plat, trist, neputincios în amintire.
Somn… și o bucată de pâine întinsă în zacusca de vinete ușor afumată. Poftă molipsitoare. Scăunelele incomode balansate în proces.
O zi în minus, un somn în plus. Odihnă…
Singurul somn in care ni se incarca bateriile cu energia lipsa: somnul fara vise. Eu i-as aduce oda doar acestui somn, care ne pune in legatura directa cu universul. Celalalt nu face decat sa ne stoarca de energie 🙂
As fi de acord… Dar somnul cu vise e cel care regenereaza, din cate am invatat eu pe ici pe colo de prin manuale. Din 8 ore pe noapte, visam minimum 2 ore… Senzatia de oboseala e consecinta intreruperii visului. Absenta viselor ne-ar da peste cap. Eu prefer somnul cu vise… pentru ca pot sa faca imposibilul:D
Visele nu sunt decat ganduri in imagini, pentru ca dormind nu putem gandi altfel. Orice gand este un consum de energie, se stie. So…
Da, e logic ce spui:) Cateodata imi doresc si eu somnul fara vise…
dezbatere argumentata atat de o parte cat si de cealalta…
castigator somnul! 🙂
vise ori ba, ganduri, gandiri, filme, monocrome ori color(ate), distante, bariere, granite, (im)posibil!
odihna e numitorul comun, in ambele cazuri.
calitatea ei depinde de multi factori ce sunt individualizati, nu musai personalizati, ci tinand cont de program, efort, ce fel de efort, intensitatea acestuia, care toate sa ceara candva, cat de frecvent sau discontinuu relaxarea.
alta saptamana cu spor si multumiri la capat de straduinte! 🙂
Multumesc:) O saptamana “odihnita” si sa-ti fie primavara primavara!!