Se ia un suflet întreg. Mare sau mic, după caz și posibilități. Se curăță foarte bine de griji și de umbre și se lasă în soare două zile, până se umple cu totul de lumină. Noaptea se așează pe calorifer, la căldură, ca să nu-și piardă din consistență.
Se adaugă, teptat, cuvinte și gesturi. Toate naturale și încărcate cu optimism. Amestecându-le, uneori veți putea observa că la căldură, pe suprafața sufletului, va apărea o spumă subtilă de pesimism. Fără grijă, se va aplica, în mod repetat dacă e nevoie, o sită de curățare ușoară, fabricată din înțelegere și sfaturi, astfel încât sufletul să rămână în continuare simplu și frumos.
Dacă sufletul pare încă mic după adaos, presărați-i în consistență bucăți nu prea mari de drojdie. Două cubulețe de coincidență și iubire sunt suficiente pentru ca sufletul să-și umple colțurile și să crească bine. Dacă dă pe dinafară, se recomandă împărțirea conținutului cu suflete mai mici, însă numai după curățarea lor în prealabil, puțin câte puțin, pentru ca șocul noutății să nu fie dăunător.
La sfârșit, se adaugă sarea și piperul vieții, după gust…
Pofta vieții bună!
iar reteta cea mai buna e cea pe care o faci chiar tu! 🙂
pofta buna! 🙂
Eu si fiecare in parte:) Pofta buna!
Reteta unica :-X
Dulce pentru toti 😀
Sau piperata:D Numai buna sa fie:)