Mi se scurge prin pori… lentoare perfidă cu miros de căldură coaptă și semințe sărate sfărmate strâns între dinți. Am celulele obosite. 
Au uitat să adoarmă, jupuite de păreri întoarse pe toate părțile. Și stau acum, strivite, cu fața-n noapte și așteaptă. Pentru că întrebările se înmulțesc, în absență de răspunsuri.
Mi se închid pleoapele a lene. Îmi țin umbră ochilor care nu știu să vadă. Genele-și caută alintul obrazului iar visul zilei își simte sfârșitul când bate a miez de noapte.
Strivesc taste cu degete apatice, în murmur de greieri surprinși pe fereastră. Și scriu despre nimic, ușor, ca bătaia unui evantai în dreptul obrazului sufocat de căldură. Sau despre tot… Și-mi vine să râd, să plâng și să dorm.
Noapte bună.
greu zau cu codurile astea disconfortabile. dar odihna-si gaseste ea cumva cale in toi de noapte agitata de mediu ostil.
zi respirabila.:)
De-ar fi respirabila… Deocamdata se arata asfixiata de caldura. Se sparg si codurile la un moment dat, cu putina rabdare:) Zi frumoasa, cum o fi ea!
Asta îmi aminteşte de faptul că deşi nu sunt în mare caniculă, aici la munte, sufăr de căldură pentru că am reuşit să fac febră… Sunt apatică şi scriu despre nimic, totuşi tu scrii atât de frumos despre asta. Îmi place şi muzica.
Vai… febra:( Scrisul sa te intareasca. Si sa te faci bine repede.
Si multumesc…
Mulţumesc, sper să se întâmple. Oricum sunt în concediu şi l-am cam început cu stângul.
imi place articolul tau pentru ca ma regasesc pe mine 😀
Ar fi fost frumos sa nu te regasesti de fapt:) Multumesc!
un articol deosebit!
Mersi:)
Big like :). Articol bun, melodie buna.
Thanks:) Chiar ma bucura ca vii, citesti… si iti mai si place:)
Citesc tot ce postezi 🙂
Oooo, multumesc:)
Am si eu o problema…de la o perioada ma simt foarte obosita si epuizata, parca mi-a pierit toata energia.Cel mai rau e ca nu mai pot sa ma concentrez la serviciu si mi-e tare frica sa nu-mi pierd locul de munca…sefa mea deja mi-a atras atentie de vreo doua ori pana acum ca nu-mi mai fac treaba cum trebuie. Daca o sa-mi pierd slujba, sunt sigura ca o sa fiu si mai trista si fara speranta.
Ce ma sfatuiti sa fac? Nu mai suport situatia asta!!!
Nu am eu experienta de psiholog, asa ca sa imi fie cu iertare daca nu stiu sa adaptez solutiile mele cazului tau. Iti pot spune insa ca o doza mica de optimism poate face minuni. Odihneste-te bine acasa si incearca sa te concentrezi pe cate un singur lucru atunci cand muncesti, ca sa nu iti scape vreun detaliu important. Sper sa reusesti sa iti revii. Cu speranta inainte! O zi frumoasa:)
Foarte frumos ce ai scris :X Cat despre melodie.. nu o stiam dar, este superba !!
Multumesc!
Foarte frumos! Îmi place mult și melodia! Mult succes la alte articole asemănătoare.
@ olivie man: Nu știu dacă te-ai vindecat sau e târziu. Si eu am avut o stare ca asta și am dat din întâmplate peste un site care m-a ajutat mult (depresiv.ro) Încearcă să citești articolele de acolo și să pui în aplicare. Eu am cerut și ajutorul medicului psihiatru de acolo, care m-a ajutat cu multe sfaturi și a avut răbdare cu mine. multă sănătate!
Multumesc pentru sfaturi:)