Să se întâmple. Așa, ușor, ca un soare aprins din firesc, molipsitor, ca un zâmbet cu gropiță. Să-mi simt inima strânsă și apoi largă, de emoții, și să-mi adun din întâmplare sufletul în bucățele. Să miroasă a nou și a proaspăt, ca o foaie de atlas groasă, strânsă între degete cu lăcomie. 
Să se întâmple. Așa, din nimic și din tot. Fără întrebări, doar cu răspunsuri. Să-mi fie cald și răcoare și să nu mă plâng, pentru că aș ști că… așa e întâmplarea. Să nu caut, pentru că adeseori e luptă în căutare. Să găsesc totuși, din neant, și să mă-nfrupt egoist și deplin din întâmplare.
Să se întâmple. Fără să vorbesc… Cuvintele caută interpretări și au umbre pe nuanțe. Să fie clar ca „da”-ul divorțat de „nu” și de „nu știu” și să cânt. Pentru că întâmplarea fără muzică e seacă pe jumătate, ca un film fără fundal, redus la cuvinte și imagini.
Să se întâmple. Povestea să fie înmuiată în culoare. Iar dacă nu-mi revin din îmbrățișarea momentului, să fie pentru totdeauna, pentru că oricum nu cred în sfârșituri. Realitatea visului să-mi fie palpabilă, ca o ciocolată ruptă-n bucățele ca să pară mai multă…
Să se întâmple…. Ceva.
http://www.youtube.com/watch?v=N3CXS9edWaM
Upfhuuuuuuu. Acum ca am respirat adanc sa vad cat de bine ma pot exprima. Chiar azi ii spuneam unei prietene ca a sosit momentul sa se intample ceva. Amuzant, pentru ca stii si tu ca nu e momentul atunci cand zicem/credem/dorim noi.
Dar… da si eu vreau: sa nu-l gandesc, sa nu mi-l imaginez, sa nu-l vorbesc, sa nu-l descriu, sa miroasa a proaspat si de fapt sa se intample!
Mi-ai scanat putin trairile si le-ai pus aici pe hartia asta electronica, si tare as vrea sa raspund in scris pe o hartie adevarata asa cum fac de obicei cand vreau sa ma intorc in mine.
Multumesc.
Si de ce nu o faci? Raspunde! Pe hartie, daca asa faci de obicei:) O sa te ajute sa te vezi altfel…
O fac destul de des 🙂
E minunat ca poti exprima atat de plin de culoare ceea ce simti.
Ma bucur atunci:)
Nu stiu cum exprim de fapt. Stiu doar ca imi place…
Multumesc!
Cunosc starea aceea de aşteptare pentru ca să se întâmple, totuşi, ceva, o schimbare, o viaţă, o iubire. Mă gândesc cât de demult am simţit-o, cât de acut a fost şi cum mi-am pus toată speranţă pentru ca visul să-mi devină realitate. Am trecut pe aici, a fost cândva o răscruce. M-am plimbat cu paşi şovăitori şi închizând ochii am ales la întâmplare un drum. Merg şi acum pe acelaşi drum şi, deşi nu ştiu unde m-ar fi dus celelalte, eu zic că am ales bine.
Ma bucura drumul tau atunci:)
Dar să nu crezi că a fost uşor, mai ales la început.
Imi imaginez ca nu e usor. Dar cred ca asta e valabil pentru orice drum la un moment dat:)
Da, dar eu cred că drumurile line sunt ca o plimbare la şes, fără nimic interesant, poate deveni uşor prea plictisitor. Fără râpe, hârtoape, munţi şi pâraie, fără bolovani şi fără muncă nu apreciezi frumuseţea poieniţei, splendoarea peisajului.
De acord. Nu apreciezi viata pana nu treci prin “bolovani”. 🙂
avec ceva, ce va
cave veac si ceav
veca, vace, ecva
acev, avce si ecav!
🙂
Ce joc:)
Da, numai ca iubirea nu e doar o licarire…si nici nu se stinge usor:)
Balsam pentru suflet!
Cat de mult imi placi!X_X
>:D<