Dă-mi din ochii tăi
Să vadă-albastru din dorul meu căprui.
Și să-i închid când noaptea
Vorbește-a întuneric,
Cu greieri.
Dă-mi din fața ta
Să râdă alb în golul meu cu riduri
Și s-o adorm când stele
Aprind din întuneric,
Cu vrajă.
Dă-mi din gândul tău
Să cânte plin în somnul meu de veghe
Și să-l cuprind când ceața
Lucește-n întuneric,
Cu umbre.
Dă-mi din mâinile tale
Să strângă cald din grija mea străină
Și să le-alint când luna
Vestește întuneric,
Cu frunze.
Dă-mi din buzele tale
Să stingă-n vorbe din focul meu aprins
Și să le-nchid când somnul
Adoarme-n întuneric,
Cu suflet.
dă-mi răgazul să-mi înţeleg ia-urile! 🙂
Numai da-mi….:)
nu pot spune ca citesc prea des poezie, dar asta chiar mi-a placut 🙂
Cu atat mai mult ma bucur:) Multumesc!
Dă-mi din fața ta
Să râdă alb în golul meu cu riduri …. asta mi-a placut cel mai mult 🙂
Multumesc, draga mea:)
Pingback: Citindu-i pe alţii – recomandări ale unor bloguri cinefile « bibliodevafiliala3