Compun. Ia uite: îmi sar gânduri din păr. Se încolăcesc în teorii nefondate, își scutură literele de intensitate și mucegai și evadează nepoftit, lăsând în urmă gol… Căci așa s-au obișnuit gândurile mele…
Scriu. Din rânduri îmi crește sufletul. Nu, nu de bucurie. Și-a înecat serotonina de dimineață, într-un acces de teamă. Se umple de litere amestecate haotic, de emoții crescute din îmbinarea lor aleatorie, sprijinite în sensuri pe care nu le caut. Își crește propria poveste… Căci așa e sufletul meu…
Și iar compun. Ha! Uite: îmi plâng celulele. Își bocesc neputința, laș. Le separ sistematic, până-mi uit răbdarea în goluri și renunț. Și se amestecă din nou, preferential, în grupuri de regrete… Căci așa sunt celulele mele.
Simt. Îmi scurg începuturi din umbre. Ce? Nu știai că se poate? Totul e posibil, așa mă învăța mama când îmi rezolva problemele la mate. Dar mi se împiedică începuturile de sfârșituri. Se luptă strident, tardiv. Își cer prioritatea nemilos, sfâșiind. Își caută pașii. Se pierd în necunoscut și râd… Căci așa sunt începuturile mele.
hehe…cât de familiar…
Ia uite:) Cineva m-a si inteles…
cu deosebirea că eu îmi lucram singură problemele la mate..:)
Da… si eu. Dar nu m-am priceput niciodata:)
Eu da, îmi umpleam debaralele cu caiete studenţeşti cu soluţii, de-o exasperam pe maica-mea. 🙂
Acum, abia de mai găsesc rezolvări pentru un flecuşteţ.
Eu nu prea sunt obisnuita cu solutiile exacte. Probabil de aia nici n-am fost prea buna la mate:) M-am indragostit de litere si am ramas cu capu-n nori.
literele si cifrele sunt simboluri ale unor realitati prin care ne incercam redarea opticii asupra decorului ce ne suporta. acum, teoretizarile, calculele si problematizarile sunt posibile prin intermediul amandurora. doar ca-n cazul unora ce se da se numeste ipoteza, in cazul celorlalte se numeste preambul, posibilitate. ce se doreste in cazul primeia capata numele de concluzie unde se ajunge prin demonstratie facuta pe baza rationamentelor formulelor si calculelor, la randu-le niste conventii de operatii, multimi ce dau niste rezultate, ce ajung uneori sa multumeasca stradania cautatorilor si ai lor indrumatori pe caile acestea de cuantificat. In cazul celorlalti, indrumatori cu iz de imaginatie, ce se doreste e demonstrarea-n logica argumentatiei a probelor care vor vadi interesul atent al inspiratilor jurati ce audiaza expozitia prin care retorul incearca sa fie constructiv, coerent si sa obtina persuadarea asistentei.
ce-ai descris e o cale de mijloc benefica: actiunea! si repetarea ei, ce duce, evident la rezultat!
weekend calm si fain! 🙂
Aveai dreptate cu actiunea:) A dat rezultate, chiar daca mi-era frica de ele. Si acu… incep un drum!
chiar și împiedicate, sunt începuturile tale… întâmpină-le cu un zâmbet 🙂
Asa o sa fac:) Pana ma invat cu zambetul…
Mi-a placut !
Multumesc:) Ma bucur!
Frumoasa melodie ai postat :).
Ma bucur ca iti place:)
Am găsit acest citat postat de Radu pe Facebook. Și nu am cuvinte să descriu intensitatea cu care am rezonat cu ele. Nu am litere să povestesc uimirea și bucuria de a regăsi formulat atât de simplu un crez al meu personal. Un adevăr ce începuse să se contureze în ultima perioadă a vieții mele. Un adevăr ce n-are valoare de concluzie absolută căci știu acum că evoluția autentică înseamnă și să rămâi flexibil, să înveți din mers și să experimentezi singur.
Sa inveti din mers… Da. E necesar:) Multumesc!