Nu știm
Că fiecare gând
Are un revers,
Ca valul în reflux.
Azi credem în pământ,
Mâine în cer.
Și câtă consistență
În fiecare mărturie
A gândului murind
În alt gând,
A morții înviind
O nouă viață.

Nu știm
Că fiecare bătaie
De inimă
Are o pauză,
Ca zâmbetul topit
Într-o tăcere.
Azi credem în muzică
Mâine în absență.
Și câtă putere
În ritmul fiecărei bătăi
Apropiind o tăcere,
A sunetului cerșind
O nouă pauză.

Nu știm
Că fiecare suflet
Are o pată.
Ca o lovitură
Adusă perfecțiunii
Când s-a născut
Strălucind.
Azi credem în puritate,
Mâine în umbră.
Și ce amprentă
În fiecare plânset
Al întunericului din noi,
Dar care prezice
O forță nouă,
A luminii gata
Să se nască
Din bucata cea mare
A sufletului:
Cea plină.

0

0